Comentariul poeziei Leoaica tanara, iubirea scrisa de Nichita Stanescu- a cincea parte

Este exprimata in descrierea poetica conceptia sa despre miscarea din univers. Miscarea e imaginata ca o strangere in cerc si o extinctie cosmica (o hora) prin repetarea sintagmei “cand mai” care insoteste doua cuvinte ce dau un sens mai larg unei duble subintelese antinomii: larg – stramt aproape – departe.

Conceptii asemanatoare despre univers au formulat si scriitori din literatura universala Mircea Herivan remarca faptul ca “Ideea unui univers pulsatoriu, bazat pe antinomia dilatare – contractare o intalnim, in nuce, la Nerval, apoi conturata mult mai puternic la Mal larme, nerval incearca sa reduca diversitatea perifrica a duratei la un moment dat in care pentru el, ca si inainte pentru Novalis, se unesc toate timpurile”.

Comparatia “ca o strangere de ape” vizeaza tot zonele puritatii. Dupa Jean Chevalier si Alain Gheerbrant “apa este simbol al vietii spirituale”, “origine a vietii”, “mijloc de purificare si regenerare”, simbol “al puritatii… harului…”, “apa contine tot ce e virtual”, inseamna '”intoarcere la origine”… In preajma punctelor unde se gaseste apa incepe dragostea”.
Apa joaca rolul oglinzii barbiene – poarta de trecere din imenent in transcendent. Versurile

“Si privirea-n sus tasni, Curcubeu taiat in doua Si auzul o-ntalni tocmai langa ciocarlii”
contin motivul “inaltului”, “zborului”, miscarii in sus, al incercarii de a evada din conditia umana, zbor posibil, pentru moment, prin iubire. “Tasnirea in sus” exprima “dimensiunea virtuala a dorintei, aspiratia catre un tel de sus” (Ed. Papu), setea de absolut, dorinta implinirii eului prin inaltare. Versul “Curcubeu taiat in doua” poate trimite si la motivul reintregirii cuplului. Cele doua jumatati regasite refacand acel etern .Unu universal, versul intareste tendinta spre zonele de puritate si armonie.
Aceasta aspiratie absoarbe total fiinta omeneasca Iubirea “sentimentul care sublimeaza simturile” (Nichita Stanescu) inalta sufletul dandu-i eternitate.
Doua elemente (simturi) diferite, vazul “privirea” si “auzul” se contopesc ca in armonia inceputurilor in spatiul pur, spatiu al ciocarhei, pasare solara spatiu al iubirii in care nu mai sunt percepute diferentele, contrastele.

Dematerializat, eul poetic (poetul) s-a identificat cu “leoaica aramie”, cu iubirea eterna cu idealul, precum se identifica culoarea leului cu solul savanei.