Poezia “Plumb” este cea mai trista elegie din intreaga literatura romana. Cu aceasta veritabila arta poetica se deschide volumul “Plumb”, publicat in anul 1916.
Tabloul poeziei este o sinteza a impresiilor acumulate de poet in timpul vizitarii cavoului Sturzestilor din Bacau, cu prilejul inmormantarii unei rude.

Poezia contine doua catrene simetrice. Simetria apare atat la nivelul prozodic, cat si la cel lexical. Rima este imbratisata. Cuvantul plumb, repetat de sase ori in poezie (tot el constituie si titlul) apare in pozitii fixe, sugerand o constructie cerebrala. Formeaza rima in versurile 1 si 4 si il intalnim si in versul al doilea inaintea cezurii.
Poezia este structurata pe doua planuri: exterior si iterior.

Planul exterior il surprinde pe poet singur intr-un cavou, printre sicrie, strigandu-si amorul de plumb.

Planul interior este dat de sugestiile celui dintai si reprezinta starile sufletesti ale poetului. Poezia opereaza cu metafore simbol, iar semnificatiile sale se pot dezvalui prin tehnica analizei structuraliste a straturilor stilistice.

Urmarind nivelul semantic, descoperim tema, atmosfera si starea sufleteasca a poetului. Repetarea cuvantului plumb il impune drept cuvant cheie.
Sensurile acestei metafore-simbol se dezvaluie treptat, prin sugestiile sintagmelor in care apare:”sicrie de plumb” “flori de plumb” “coroane de plumb” “amor de plumb” “aripile de plumb”.

Sugestia este dubla: prin greutatea specifica si prin culoare. Se stie ca plumbul este unul dintre cele mai grele metale si el sugereaza apasarea, sufocarea; prin culoarea gri – amestec de alb si negru -sugereaza doliul, moartea. Din aceste semnificatii ale cuvantului-cheie, la care se adauga acelea ale cuvintelor-satelit (sicrie, cavou, flori de plumb, funerar vestmant, cavou, coroane, dormea intors, mort, aripe de plumb) desprindem tema (cea a mortii) si sentimentul poeziei (tema obsesiva a caderii in neant).

Odata cu descoperirea semnificatiei simbolurilor, ni se dezvaluie si planul interior. Singur, in camera sa poetul se simte ca intr-un cavou, printre sicrie si este coplesit de o tristete sfasietoare.

Tot din nivelul lexical, desprindem si atmosfera grea, sufocanta in care poetul isi ducea existenta, pus in imposibilitatea de a se realiza (aripile de plumb sugereaza zborul in jos, caderea).

Emotia se amplifica in versul al cincilea : “Dormea intors amorul meu de plumb”. Cuvantul intors sugereaza intoarcerea spre moarte, cu fata spre apus (vezi Blaga si Sadoveanu – “Baltagul”).

La nivelul gramatical, observam ca doar o propozitie este secundara, celelalte fiind principale, caracteristica a stilului bacovian pentru comunicarea ideilor. Verbele sunt puse la imperfect, sugerand prelungirea emotiei si conferind muzicalitate poeziei, ca si ritmul iambic care domina, alternand cu peonul si cu amfibrahul.

Prin tema mortii, elegia 'Plumb” se apropie de “Miorita”, “Mai am un singur dor” (Eminescu), “De-a v-ati ascuns” (T. Arghezi), “Gorunul” (L. Blaga), “Dupa melci” (I. Barbu). Prin elementele simboliste, poezia Plumb” este definitorie pentru simbolul bacovian.

Trimite prietenilor

Ai vreo nelămurire?