Este evidenta chemarea energica la lupta a intregului popor pentru a-si redobandi libertatea chiar cu pretul jertfei de sine, pentru salvarea fiintei nationale. (Ideea este intarita de frecventa verbelor la conjunctiv, cu valoare de imperativ: sa razbuni sa versi, sa scurmi, sa-ti aduni.) Lexicul se integreaza in compunerea prozodica a sintagmelor poetice intens afective. Coloratura usor arhaica a cantecului “patimirii noastre” se realizeaza atat prin lexic si fonetisme populare, cat si prin inflexiunile melodice ale frazei.
Cadenta epopeica face sa se isiruie cuvintele batrane cu ecou biblic: “milostiv”, “pe veci”, “marit”, “a savarsi”, alaturi de termeni populari: “necaz”, “buza”, “carunta” etc. – prin care se sugereaza ideea de vechime a poporului nostru in acest spatiu, poetul justificand lupta romanilor din Transilvania pentru libertate nationala Conceptele de jale sunt concretizate in cuvintele: lacrimi, suferinte, planset tainuita jale, carora li se alatura altele ce denumesc tara Oltul, campia, codrii, vaile afunde. Legatura afectiva dintre Olt si cei oropsiti este sugerata de asocierile metaforice: “imbratisandu-ne campia”, “in cetatuia ta de ape… dorm cantecele noastre toate”; la sanul sau vin “sfioase fetele fecioare… neveste… pastori cu gluga alba” etc.
Constructii poetice de o mare originalitate plasticizeaza scena din finalul poemului aducand a cataclism: “pagan potop”, “a varsa”, “sa piara glia”, “sa ingroape” etc. Prin alternanta timpurilor este intarita ideea ca trecutul si prezentul stau fata in fata in poezia lui Goga, prin aceeasi masiva prezenta in istorie. in acest sens sunt evocatoare verbele: “tresareau”, “grabeau”, “murea”, “chicotea”, “frangeai”, “treceai” (la imperfect); (la prezent). Nu exageram cu nimic daca afirmam ca structura limbajului poetic al lui Goga se sprijina pe graiul si pe stilul cartilor vechi, pe graiul ardelenesc impletit cu limba hrisoavelor si a 'Vechilor cazanii”.
Prin intermediul metaforei generalizatoare, cu valente simbolice, poetul “patimirii noastre” a reusit sa condenseze sensul tragic al istoriei romanilor.
Dodu-Balan spune ca poetul tribun al Ardealului “aduce in campul poeziei romanesti, prin energia ei de chemare la lupta, o viziune proprie asupra realitatii, un univers zbuciumat ca un ocean in adancuri”. Indubitabil, Goga a gravat in culorile specificului national, cu un talent exceptional, chipul vremii sale. Referindu-se la personalitatea poetului ardelean, G. Calinescu precizeaza “Dupa Eminescu si Macedonski, Goga este intaiul poet mare din epoca moderna sortit prin simplitatea aparenta a liricii lui, sa patrunda tot mai adanc in sufletul multimii, poet national si pur ca Eminescu”.
Ai vreo nelămurire?