Comentariul romanului Vocile noptii scris de Buzura Augustin – a doua parte

Aflam, chiar prin intermediul personajului principal, ca fusese nevoit sa-si intrerupa facultatea datorita greutatilor materiale prin care trecusera parintii sai, in urma inundatiilor ce distrusesera multe case de tarani din Arini.

Se va angaja muncitor necalificat intr-o uzina cu un grad sporit de poluare, din oraselul Raul Doamnei, in care “trandafirii raspanditi peste tot nu-ti puteau distrage atentia de la mirosul de plumb. Aici el traieste aventura unei colectivitati eterogene, a unui amor fulgerator, dar mai ales drama vinovatului fara vina.

Lungul monolog interior se centreaza spre “aceasta dilema a spiritului justitiar, propriu unui tanar intelectual iesit din mediul sau si intrat, din “ratiuni niciodata lamurite pana la capat, intr-o lume de legi dure”.

Romancierul utilizeaza tehnici moderne diferite. Confesiunea eroului se realizeaza prin renuntarea la cronologie, prin rememorari, reconstituiri, monolog interior, introducerea eseului, schimbarea permanenta a planurilor spatiale si temporale, prin readucerea unor personaje din alte romane ale autorului, prin vise – “voci ale noptii”.

Abia in a doua parte a romanului este sugerata si adusa in discutie invinuirea eroului: furtul unei sume importante de bani de la un ardelean, Vasai, care venise de la sat la oras, pentru a castiga un ban.

Ceea ce conduce spre invinuirea lui Pintea este faptul ca tanarul care isi abandonase studiile universitare, dorise arzator sa-si ajute tatal. Se intoarce in satul sau Arini si ajutat de prietenii din uzina incep reconstructia casei parintesti. Cine anume era de fapt hotul – probabil un tip dubios – Neamtu, care la un moment dat urmarise ori chiar reusise sa fuga in strainatate – il intereseaza mai putin pe autor.

Atentia ne este indreptata asupra constiintei ultragiate a tanarului cu multe disponibilitati sufletesti, dar pe care amoralitatea unei societati absurde il dezarmeaza Revolta sa este una interioara si ea devine cu atat mai chinuitoare, cu cat se simte claustrat in noptile de cosmar, din care simte ca nu poate iesi.