Date despre Mihai Eminescu si opera sa – prima parte

Mihai Eminescu s-a nascut la 15 ianuarie 1850 (20 decembrie 1849, dupa marturiile poetului si ale unor membri ai familiei), la Botosani sau Ipotesti. Numele de nastere: Mihai Eminovici. Era al saptelea din cei 11 copii ai caminarului Gheorghe Eminovici, descendent al unei familii de tarani romani stabiliti in nordul Moldovei (originari – se pare – din Banat), si al Ralucai, provenita din familia micilor boieri Iurascu. Copilaria si-o petrece la Ipotesti, unde-si incepe, probabil, studiile in casa, cu un profesor neamt. Tatal poetului avea ceva studii si era vorbitor al catorva limbi straine, printre care si germana.

In 1858 incepe studiile la “Nazional-Hauptschule” din Cernauti, inscris direct in clasa a treia; absolveste scoala primara in 1860, cu calificative bune. Urmeaza apoi “K. K. Ober-Gimnasium”, tot la Cernauti, dar in clasa a doua fuge de la scoala si se intoarce la Ipotesti, nesuportand rigorile severe ale disciplinei scolare. Dupa un timp revine la gimnaziu, ca “privatist”, adus cu forta de tatal sau, fiind tentat mereu de noi evadari: in 1864 era copist la Tribunalul din Botosani, dupa ce in primavara se pare ca abandonase Cernautiul urmand trupa Tardini-Vladicescu, simptom al atractiei sale puternice pentru teatru. Incearca in urmatorii ani, intermitent si fara succes, sa recupereze examenele pierdute, pana cand moartea lui Aron Pumnul (1866) il indeparteaza definitiv de Cernauti, dar ii prilejuieste debutul literar cu o poezie ocazionala, oda funebra La mormantul lui Aron Pumnul (in brosura Lacramioarele invataceilor gimnasiasti din Cernauti la mormantul preaiubitului lor profesoriu Arune Pumnul).

Debutul poetic propriu-zis se produce insa la 25 februarie / 9 martie 1866 in paginile revistei “Familia” cu poezia De-as avea, insotita de prezentarea entuziasta a lui Iosif Vulcan, directorul publicatiei, care si schimba numele poetului din Eminovici in Eminescu. Parasind Bucovina, poetul rataceste prin Transilvania, incercand sa-si completeze studiile liceale (la Sibiu si Blaj). E preocupat totodata sa culeaga folclor si material privind istoria recenta a romanilor ardeleni, folosit ulterior in romanul Geniu pustiu (jurnalul lui Toma Nour).