Despre locul lui Ion Luca Caragiale in literatura romana

“Niciodata gandirea n-are alt vrajmas mai cumplit decat vorba, cand aceasta nu-i vorba supusa si credincioasa, nimic nu arde pe ticalosi mai mult ca rasul.” I. L. Caragiale

I. L. Caragiale a creat o opera cu particularitati care o unicizeaza in contextul literaturii nationale, dar si universale, o opera in care se disting cu usurinta trei universuri diferite: comic, tragic si fantastic.

Tragismul si fantasticul isi pun pecetea asupra creatiei sale nuvelistice (O faclie de Paste, Pacat, La hanul lui Manjoala, Calul dracului, in vreme de razboi, Kir lanul ea, Abu Hassan), in timp ce nota comica se face simtita in schite (D-l Goe, Vizita, Telegrame, Bubico) si in cele patru comedii de moravuri si de caracter: O scrisoare pierduta, O noapte furtunoasa, Conu Leunida fata cu reactiunea si farsa D-ale carnavalului.

Scriitorul, care afirma: “Eu nu scriu decat despre viata noastra si pentru viata noastra, caci alta nu cunosc si nici ma intereseaza”, ca si Maiorescu si Eminescu, se declara impotriva betiei de cuvinte, a incapacitatii de a gandi, precum si a parvenitismului.