Termenul comporta sensuri largi, diferite, in concordanta cu scopul urmarit, afirmindu-se ca o reactie fata de clasicism El exprima atitudinea estetica caracterizata prin relevarea aspecte lor concrete, istorice opuse tipurilor eterne si abstracte ale clasicismului. Se afirma factorul emotional, al imaginatiei, al sensibilitatii, al subiectivitatii, al spontaneitatii, cu ten dinta de evaziune in vis, in trecut, in exotism.
Romantismul se constituie ca miscare artistica la sfirsitul secolului al XVIII-lea in Anglia si in Germania, iar in secolul al XlX-lea in Franta. S-a extins in toata Europa si aproape in toate tarile lumii. Curentul a fost anticipat de preromantism. A afir mat specificul national, mai ales in Anglia, Germania, Italia.
Caracteristici: introduce noi categorii estetice – uratul, grotescul, macabrul, fantasticul; aspiratia spre originalitate, libertatea formelor. Se introduc noi specii: drama romantica, meditatia, poemul filosofic, nuvela istorica; se fac inovatii prozodice; primatul subiectivismului, al pasiunii, al fanteziei in genul liric; cultivarea specificului national, prin istorie, folclor, natura etc; folosirea antitezei – in structura poeziei si in con ceperea personajelor; imbogatirea limbii literare, prin include rea limbii populare, a arhaismelor, a regionalismelor, a argoului etc; imprejurari exceptionale, personaje exceptionale.
Reprezentanti – i n literatura universala: V. Hugo – care publica Prefata la drama Cromwell (1827) – considerata ca un manifest al romantismului european; Lamartine, Vigny, Musset, G de Nerval (lit. franceza); Schiller, Heine, Grimm (lit. germana); Byron, Shelley, Keats, Scott (lit. engleza); Manzoni, Leupardi (lit. italiana); Puschin, Lermontov (lit. rusa).
In literatura romana: cunoaste trei etape: 1) preromantismul, romantismul, post romantismul; preromantismul scriitorilor de la 1848 (1830-l860) – romantism vizionar, patriotic: I. fi. Radulescu, V. Carlova, N. Balcescu, C. Negruzzi, M. Kogalniceanu, D. Bolin tineanu, V. Alecsandri, Al. Russo, Andrei Muresariu, Al.
Odobes cu, B. P. Hasdeu; 2) romantismul eminescian – considerat si ca ultima etapa a romantismului universal; 3) romantismul postemi-nescian identificabil in curentele: simbolism (Al. Macedonski), samanatorism (O. Goga, st. O.I osif, B. st. Delavrancea).
Ecouri ale romantismului se regasesc si in etapele literaturii de pana astazi.
In artele plastice: Delacroix, Gros, Deveria, Rude, Turner etc; la noi – C. D. Rosenthal, Th. Aman, N. Grigorescu (creatia de tinerete).
In muzica Schubert, Schumann, Brahms, Chopin, Ceaikovski, Verdi, Wagner, Berlioz, Paganini, Liszt, Weber, Bruckner, G Mahler, R. Strauss – au reprezentat si postromantismul. Apar liedul, drama muzicala wagneriana.
Romantismul poate fi considerat unul din curentele larg reprezentate in cultura universala.
Ai vreo nelămurire?