Imnul este opera lirica prin care se preamareste divinitatea, un erou, patria, o idee, un eveniment deosebit.
Imnurile nationale sunt cantece patriotice, solemne, adoptate de o tara pentru a fi intonate in cadrul unor ceremonii publice nationale sau internationale, exprimand idealurile de libertate si unitate nationala ale unui popor.
Sub aspect compozitional, imnul incepe printr-o invocatie retorica, contine numeroase indemnuri sau apeleaza la evocare pentru a ilustra calitatile deosebite a ceea ce el preamareste.
Fiind cantece de slava, de biruinta, imnurile au fost puse pe muzica si se canta, versurile lor avand un ton solemn, avantat, mobilizator, profetic.
Poezia “Desteapta-te romane !” apartine ppoetului ardelean Andrei Mureseanu.
Poezia a fost pus ape mizica de Anton Pann si dupa revolutia din decembrie 1989 a devenit imnul national al Romaniei.
Titlul este alcatuit din verbul “a (se) destepta” la imperativ, caruia i se adauga vocativului substantivului “roman”. Chiard aca ultimul este la singular, autorul li se adreseaza tuturor romanilor. Titlul este reluat in forma identica si in primul vers al poeziei, exprimand indemnul la desteptare nationala.
Ca orice imn, creatia literara “Desteapta-te romane !” se incadreaza in genul liric intrucat autorul isi exprima in mod direct si nemijlocit propriile sentimente de patriotism (concretizat in dorinta trezirii la lupta impotriva robiei), mandria pentru o descendenta ilustra, sentimentul apartenentei la un neam de viteji, peste care se arcuieste umbra marilor strabuni.
Comstiinta ca a sosit momentul marii uniri a tuturor romanilor se degaja din cea mai mare parte a acestor veruri solemne, ce contin numeroase indemnuri.
Mesajul poeziei este conturat cu ajuorul mai multor procedee de expresivitate artistica.
Metafora ” somnul cel de moarte” sugereaza inertia in fata unui destin tragic pe care l-i l-au harazit romanilor barbarii de tirani. De aici se naste indemnul exprimat in titlu si motivat in strofele urmatoare. Numele imparatului Traian, “triumfator in lupte”, constituie un simbol al vitejiei strabune, prelungite in prezent, ca o coloana a infinitului ( metafora “ca-n aste maini mai curge un sange de roman”).
Comparatia ” Cum stau ca brazi-n munte voinici sute de mii” si enumeratia “batrani, barbati, juni , tineri ” ii desemneaza pe contemporanii autorului, gata sa ia parte printr-un gest istoric maret, la schimbarea destinului unui popor.
Metafora “marete umbre” proiecteaza in eternictate numele intemeitorilor de tara : Mihai Viteazul, Stefan cel Mare, Mihai Corvin.
Cea mai furmoasa metafora este cea a tarii mama, indoliata fiind despartirea de fiii ei si transformata aproape intr-un personaj mitologic, o zeita a razboiului si a razbunarii “cand patria sa mama, cu inima duioasa/ Va cere ca sa trecem prin sabie si foc !”.
In ultimele strofe ale poeziei, rememorand efectele razboaielor cu turcii ( sinecdoca “iataganul Barbarei Semilune “), autorul anunta inca o primejdie, cea a pierderii limbii romane.
Intr-un moment istoric pe care il considera potrivit, autorul indeamna la unire “uniti-va in cuget, uniti-va-n simitiri !”.
Mesajul poeziei il constituie o chemare la lupta pentru libertate si pentru realizeatea unitatii natuonale.
Fiind un imn, poezia are un ton profetic, solemn, versurle au o cadenta grava, potrivita cu mesajul autorului.
Calitatile de imn ale creatiei “Desteapta-te romane !” au fost intuite inca de la crearea e iso de aceea Nicolae Balcescu remarca faptul ca aceasta poezie este “Marseilleza romanilor” caci ea are caracter retoric de proclamatie sau manifest, atat continutul de idei, cat si procedeele artistice dovedind acest lucru.
Ai vreo nelămurire?