Felix si Otilia -“copiii adoptivi ai tuturor”-ar fi putut deveni personajele principale ale cartii,cum spunea cineva,daca G.Calinescu nu si-ar fi mutat atentia spre familia lui mos Costache.
Felix,descins in capitala la o varsta frageda,este nevoit sa exploreze o zona existentiala necunoscuta,traind prima dragoste si visand la o cariera universitara de exceptie.Un usor aer provincial si o timiditate juvenila il fac sa fie reticent si retras. Dar o vointa si o tenacitate deosebita,fac din el un adevarat intelectual. Felix traieste alaturi de Otilia prima dragoste,o iubire casta si sincera.Otilia mai matura decat el stie sa cultive aceasta iubire si sa o pastreze in limitele unei prietenii pure.Felix incearca toata gama de sentimente provocate de prima iubire.Este gelos pe Pascalopol si il uraste.Experienta erotica cu Georgeta il dezgusta si il face sa se simta umilit.
Plecarea Otiliei cu Pascalopol poate parea pentru el o enigma si pentru Pascalopol care peste ani,ii marturiseste acest adevar.
Otilia este intr-adevar o fire enigmatica,stapanita de porniri contradictorii:dorinta satisfacerii momentane a unei nevoi de lux si bunastare,
dar si dragostea pentru Felix care nu-i poate oferi decat o iubire dezinteresata si sincera.Otilia nu are insa o structura profunda.Gesturile ei sunt ciudate specifice varstei.
Acestei oscilari derutante ii atrag,dimpotriva pe Felix si pe Pascalopol.
Este exuberanta si se comporta copilareste starnind simpatia si admiratia tuturor.Sub masca acestei voiosii se ascunde insa o tristete reala.Lipsa unei familii si a unui sprijin moral au maturizat-o mai repede.Prezenta lui Pascalopol ii da un sentiment de siguranta si ocrotire. Ea va pleca cu el,
starnind nedumerirea lui Felix,care nu poate intelege cum o fata care i-a dat atatea dovezi de iubire il paraseste,plecand cu un alt barbat mult mai in varsta.
Otilia e imprevizibila.Ea se caracterizeaza singura:”Ce tanar de varsta mea iti inchipui ca m-ar iubi pe mine asa cum sunt?Sunt foarte capricioasa;vreau sa fiu libera,ma plictisesc repede,sufar cand sunt contrariata”,”eu sunt o zapacita,eu sunt pentru oameni blazati,care au nevoie de varstele tineretii,ca Pascalopol”.
Otilia ramane o prezenta agreabila,ce”raspandeste parfumul feminitatii”
si care da prospetime romanului.”Enigma ei scrie Pompiliu Constantinescu este insasi feminitatea ci,mereu proaspata,de un magnetism care diformeaza si pe avarul Costache si chiar pe cei mai aprigi dusmani ai ei”.
Exceland mai ales sub raport tipologic,romanul Enigma Otiliei ramane opera unui scriitor profund original,care a stiut sa dea romanului sau o armonie deplina,reactionand cu masura la formulele estetice practicate in epoca.”Romanul spune G.Calinescu este in orice caz,o opera de stiinta,sau,
cu un termen mai potrivit pentru campul artei,un act de cunoastere”.
Ai vreo nelămurire?