Dacia literara, aparuta la Iasi in 1840, este prima revista literara, in acceptia moderna a termenului.
Cel care cristalizeaza ideile si tendintele vremii intr-un program si care indeamna scriitorii spre izvoare nationale si populare este Mihail Kogalniceanu.
In articolul – program intitulat Introductie si publicat in primul numar al revistei sunt definite liniile si orientarea noului curent literar.
Dupa ce Kogalniceanu subliniaza aportul valoros, la dezvoltarea culturii si literaturii, al ziarelor Curierul romanesc (aparut la Bucuresti in 1829 sub conducerea lui I. H. Radulescu), Albina romaneasca (1829 – lasi – Gheorghe Asachi), Gazeta de Transilvania (1838 – Brasov – George Baritiu) constata ca acestea au mai mult sau mai putin o “colora locala” si ca urmare este necesara aparitia unei reviste care sa se ocupe “numai cu literatura nationala, fie din orice parte a Daciei”.
Principalele puncte exprimate de Kogalniceanu in articolul program sunt:
Necesitatea unei literaturi originale. Originalitatea fiind considerata “insusirea cea mai pretioasa a unei literaturi”, sunt condamnate traducerile care “nu fac o literatura” si imitatia, care a devenit “o manie primejdioasa, pentru ca omoara in noi duhul national”. Fireste nu este vorba de refuzul de a traduce operele valoroase ale literaturii universale, ci de condamnarea imitarii servile a altor literaturi.
Se cere scriitorilor sa se inspire din realitatile noastre nationale, din trecutul istoric al neamului, clin folclorul si frumusetile patriei: “istoria noastra are destule fapte eroice, frumoasele noastre tari sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si poetice, pentru ca sa putem gasi si la noi sujeturi de scris”.
Revista va milita pentru unitatea limbii si literaturii tuturor romanilor, fiind pentru prima oara cand literatura devine o demonstratie legitima a revendicarilor nationale. “Asadar, foaia noastra va fi un repertoriu general al literaturii romane, in carele ca intr-o oglinda se vor vedea scriitorii moldoveni, munteni, ardeleni, bucovineni (….) talul nostru este ca romanii sa aiba o limba si o literatura comuna….”
Un loc important acorda Kogalniceanu criticii literare, care va aprecia fara partinire valoarea reala a operei: “critica noastra va fi nepartinitoare; vom critica cartea, iar nu persoana”.
Acest program reprezinta manifestul literar al romantismului romanesc.
Ideile expuse in articolul-program al revistei Dacia literara si partial materializate in operele care s-au publicat in revista {Alexandru Lapusneanul – Costache Negruzzi; epistole, fabule, poezii -Gr. Alexandrescu; comedia de moravuri, pasteluri, doine – V. Alecsandri; Sburatorul – Ion Heliade Radulescu), nu apartin in exclusivitate lui Kogalniceanu, ci reprezinta spiritul personalitatilor culturii si literaturii romane ale vremii, enumerate mai sus.
Dacia literara are meritul de a fi teoretizat si concretizat pentru prima oara orientarea catre o critica obiectiva; spiritul ideologiei literaturii promovate si valoarea beletristicii incluse in paginile sale au influentat hotarator evolutia ulterioara a literaturii si culturii romane.
Ai vreo nelămurire?