Vocatia portretistica a lui G. Calinescu este de netagaduit Lectura romanelor sale scoate in evidenta predilectia autorului pentru portret Este de rapt, un aspect de generalitate intalnit in intreaga opera a lui G. Calinescu pentru ca si “Istoria literaturii romane”, si monografiile lui Eminescu, Creanga sau Grigore Alexandrescu si chiar si poezia sa manifesta aceleasi calitati portretistice. Deci -asa cum observa si C. Jalba – “artistul, ganditorul si exegetul converg, se intalnesc si coopereaza in aceasta predilectie pentru grafia individualitatii umane, in aceasta modalitate de a exprima si de a se exprima”.
Portretul calinescian este proiectat de modalitatea balzaciana, el neramanand insa exclusiv in aceasta sfera Ceea ce confera in primul rand originalitatea artei sale portretistice este tendinta spre portretul total. G. Calinescu se va folosi, atat de portretul moral, cat si de cel fizic, care, dupa parerea sa, este, de fapt “tot portret moral in scopul, in primul rand, de a usura urmarirea caracterului in desfasurarea activitatii “.
Deci, portretul fizic al personajului, va fi folosit de romancier in sprijinul portretului moral, cu scopul de a-l intregi pe acesta in felul acesta G. Calinescu va realiza “portretul total”, devenit mod de constructie a caracterelor personajelor.
Sustinand primordialitatea eroului in sens caracterologic, Calinescu se va folosi deci de portretul total, pentru a face din acesta un mod de a fi si de a exista al personajului. Bagajul de care se foloseste autorul in vederea crearii unui portret total il constituie fondul de cunoastere atat al omului, cat si al moravurilor sale. Am constatat ca teza calinesciana considera “omul ca fiinta morala – obiectul insusi al literaturii”. Trasatura fundamentala a artei lui G. Calinescu a constituit-o tocmai aceasta capacitate enorma de a distinge valoarea morala a personajelor sale.
In zugravirea portretului, maniera folosita este tot cea clasicista, scriitorul adoptand atitudinea omului de stiinta care observa, clasifica, compara si analizeaza.
Fiind interesat deci, in primul rand, de natura morala a personajului, G. Calinescu se va transforma – in mod implicit – in “judecatorul” acestuia Eroii romanelor sale sunt diferentiati, asa cum constatam si cand am incercat sa-i clasificam, prin raportari la multiple notiuni: societate, istorie, civilizatie, stiinta, cultura, creatie, familie, erotica, ambitie, glorie, pasiune, etc.
In vederea realizarii unui portret total G. Calinescu acorda o importanta deosebita “desfasurarii epice”. Majoritatea personajelor calinesciene ating plenitudinea, aproape monumentala, tocmai datorita acestei capacitati de materie epica, care ii da ragaz romancierului sa-si urmareasca personajul pretutindeni, in cele mai variate situatii, de-a lungul unei perioade de timp foarte indelungata. Atent, in permanenta, la concret, romancierul ne va descrie infatisarea fiecarui personaj, ne va spune cum este imbracat, cum umbla, cum se misca, ne va semnala eventualele particularitati de vorbire, de gesticulatie, de mimica, va compune adevarate “:fizionomii” si “caracterologii”.
Ai vreo nelămurire?