Genul liric

Prin gen literar se intelege totaliatatea operelor literare ” similare prin modul de structurare a continutului, printr-o suma de procedee estetice comnune si prin modalitatea in care scriitorul se comunica pe sine, afirmandu-si prezenta in opera “.

Asadar, genul literar cuprinde o grupare de opere literare bazata atat pe elemente de forma [ structura, procedee artistice etc. ] si de continut [ aspscte abordate ], cat si pe atitudinea adoptata de scriitor si manifestata tocmai prin aceste elemente de forma si de continut la care el recurge.

Genul liric, a carui denumire privine de la cuvantul lira – instrument muzical cu care se acompania recitarea unor creatii literare – cuprinde totalitatea creatiilor lirice, adica a acelor opere literare in care autorul isi exprima direct propriile gandurii, idei si emotii, fiind prezent si eul liric. Specii ale genului liric au aparut inca din Antichitate, manifestandu-se, de pilda, in literatura latina inca din secolul I i.Hr.. Pe parcurs, ele s-au imbogatit nu numai ca diversitate artistica si tematica, ci si ca numar.

Trasatura comuna a operelor lirice este, asa cum aratam, exprimarea directa a gandurilor, ideilor si sentimentelor, realizata prin cofesiune, auto exprimare, subiectivitate, prin prezenta nemijlocita a eului care se exprima pe sine.

Lirica este o poezie a momentului, a prezentului, are in centrul ei viata oamenilor sub toate aspectele, dar compozitia operei lirice nu urmareste o succesiune de evenimente, ci o varietate de sentimente, de stari de spirit, care sporesc treptat in intensitate.

In ciuda acestor trasaturi comune, operele care apartin genului liric se si particularizeaza prin anumite note definitorii, ceea ce explica diversitatea creatiilor lirice, atat populare cat si culte.

De pilda, poetul liric isi exprima direct propriile ganduri, idei, sentimente, dar el vorbeste in numele poporului sau al unei intregi categorii sociale, fiind exponentul acestora. Alteori, trairile exprimate direct sunt determinate de un aspect din natura, care-l face sa vibreze profund si statornic , sau sunt deosebit de puternice, deoarece au la baza o experienta de viata strict personala. Exprimand propriile trairi, poetul liric reflecta, de fapt, in imagini artistice, si realitatea care a determinat aceste sentimente.

Operele lirice sunt diverse si prin procedeele artistice folosite de autori, pentru ca acestea, corespund starilor sufletesti exprimate.

Lirica populara cunoaste mai multe specii care au trasaturi comune, dar care se si diferentiaza prin unele trasaturi specifice. Astfel, din genul liric popular fac parte doinele, cantecele [ care pot fii satirice, sociale, de dragoste de leagan sau romante ], bocetele si strigatele.

Trasaturile lor cumune sunt : subiectivitatea, exprimarea directa, memijlocita, a sentimentelor, forma versificata, dar modalitatiile de evidentiere si scopul acestora sunt diferite.

Lirica cetateneasca cuprinde : imnul, oda, psalmul, pamfletul, satira si epigrama ; lirica intima contine : elegia, cantecul, romanta si meditatia, iar lirica peisagistica este constituita din pastel si idila.

Daca creatiile lirice populare apar in exclusivitate versificate, cele care apartin liricii culte sunt, in majoritatea lor, in versurii, dar pot fii si in proza, asa cum este cazul poemelor in proza.

Tinand seama de criterile enumerate, poeziile cu forma fixa sunt : sonetul, rondelul, gazelul.