Modernismul este un atribut acordat retrospectiv poeticii lui George Bacovia, care si-a scris versurile reprezentative, cele cuprinse in “Plumb” si “Scantei galbene” inainte ca acest concept sa opereze definitiv in spatiul nostru teoretic-literar.
Sensibilitatea nterbelica se recunoaste pe sine atat de total si de adanc in poezia bacoviana, incat inglobarea “cazului” bacovia in fenomenul modernist se va face recuperator, la cateva decenii de la aparitia in revista-de altfel fara ecou in constiinta contemporanilor- a poeziilor bacoviene.
Modernismul liricii bacoviene nu se intemeiaza nici pe explicita aderenta teoretica a poetului la aceasta ideologie, la fel cum presupune largirea, dincolo de perioada interbelica, a coordonatelor istorice ale orientarii.
Legitimitatea unui atare demers clasificator o da insa pe de o parte, insasi poetica bacoviana ce isi devanseaza epoca si prin modernitatea ei fulgeratoare, destabilizeaza securitatea conceptelor teoretice (al caror rol operant, clarificator se dovedeste depasit), iar pe de alta, dstinul lentei receptari a acestei poezii fara aderenta in constiinta contemporanilor sai, dar putenric infiltrata in cea a generatiei urmatoare.
Poeziile ce vor constitui ulterior primele doua volume ale poetului, “Plumb”, si “Scantei galbene”, sunt opere de adolescenta si prima tinerete, aparute cu intarziere in reviste, iar in volum si mai tarziu -anii 1916 respectiv 1926 – desi ele fusesera scrise inainte ca poetul sa implineasca 22 de ani deci intre anii 1897 si 1903.
“Modernismul”bacovian e, asadar, unul antebelic. El tine, cronologiul, de prima varsta a modernismului romanesc, ce a simbolist macedonskiana, continuand sibmolismul negru, in descendenta lui Baudelaire, Rodenmbach, Rollinat (categroriile stetice cultiva, bizarul, morbidul, macabru, fiind cele decadente), si instrumentalismul.
Ca expresie i sensibilitate insa, poezia bacoviaana este o deplina ilustrare a modernismului in lirica romaneasca.
In ciuda debutului poetului in “Literatorul” sau a simpatiei personale pentru Macedonski, George Bacovia nu se angajeaza nici la inceputuri, nici mai tarziu, in arena care gazduia batalia pentru impunerea simbolismului modernist in fata modelului poetic eminescian, “traditional”, model ce isi va prelungi dominatia in forme epigonice, samanatorist poporaniste pana in perioada interbelica.
Poetul nu a facut niciodata vreun gest de afiliere doctrinara la vreo ideologie literara. Citesc din toti, dar nu admir pe nimeni.”, este una din declaratiile sale.
Se poate spune deci ca poetul insusi isi insoliteaza formula poetica.
Termenul de bacovianism, creat on prelungirea acesteia, o poate defini mai precis decat cele de ancradament general – simbolism, decadentism, modernism, expresionism s.a-care i s-au atribuit succesiv de catre generatiile de critici care l-au interpretat.
Daca prin cateva elemente, poezia lui George Bacovia ramane simbolista – cultivarea unor simboluri, “metafizica cromatica” (investirea culorilor cu capacitatea de a transmite stari, sentimente), auditia colorata, sinestezia, instrumentalismul -, prin cale mai multe ea isi depaseste epoca.
Sensibilitate acre o intemeiaza este una cat mai noua adecvata avangardei, expresionismului si suorarealismului, in egala masura. Proiectia singuratatii fiintei pe fundal cosmic, teroarea existentei, sentimentul dezagregarii si al golului, viziunea apocaliptica a mineralizarii vietii sunt cateva din coordonatle acestei sensibilitati.
Ai vreo nelămurire?