Prima mea intalnire reala cu lumea plantelor a avut loc cand am ajuns prima data in Amazonia acum zece ani. In momentul in care am coborat din avion in Iquitos, m-am simtit ca si lovit de un fulger de energie. M-am simtit atat de energizat, incat nu am dormit urmatoarele doua zile: simturile imi erau intr-o stare de constienta ridicata si era de parca puteam auzi bataia inimii junglei insisi.
Iquitos este un oras in jungla Amazoniei. Nu exista sosele care sa ajunga pana acolo, singura cale este via avion sau cu barca pe rau. In secolul al XIX-lea era centrul industriei cauciucului, dar, la inceputul secolului XX, comertul cu cauciuc s-a mutat in extremul orient si orasul a cazut in uitare. Acum este un loc fara un scop aparent, stralucind in splendoarea sa post coloniala, dar literalmente in mijlocul lui niciunde-cu adevarat un oras de frontiera. Imi amintesc primele momente petrecute in Iquitos: stateam pe malecon (promenada) la marginea orasului, privind fluviul si avand in fata ochilor cam trei mii de mile (cca 4500 km,n.tr.) de jungla pura si am simtit o bucurie care inca ma umple de minunare si admiratie. Ajunsesem in Iquitos datorita unui interes si a unei dorinte pe care le aveam de multa vreme, de a experimenta la prima mana traditia vie a vindecarii cu spiritele plantelor si, binenteles, magica ayahuasca despre care auzisem atat de multe.
Nu a fost sa fiu dezamagit; prima mea sesiune ayahuasca cu un saman intr-un luminis din jungla mi-a adus o epifanie spirituala care mi-a schimbat modul in care vad si inteleg viata. Am experimentat starea de a fi in chiar centrul creatiei cu realizarea si experieta faptului ca nu eram in nici un fel separat, ci o parte intrinseca a vastei minti cosmice sau a campului de constiinta cosmica, ca suntem cu totii conectati, cu totii parte a acestei unice mari minti, experienta noastra de a fi separati nefiind mai mult decat o iluzie generata de simturile noastre.
Sesiunile mele ayahuasca mi-au aratat multe despre marele vis al Pamantului si despre cat de deconectati de relatia cu planeta noastra vie am ajuns sa fim noi oamenii. Am experimentat procesul de evolutie al ADN-ului si mi s-a aratat ca multe dintre problemele pe care le intalnim noi ca specie apar deoarece suntem in principal primate, condusi de glandele si sistemele noastre hormonale de maimuta; si totusi, in acelasi timp, suntem in armonie cu o constiinta mai inalta, care se apropie de cea a delfinilor, pe care am experimentat-o in timpul ceremoniilor ayahuasca drept fiind parte a unei constiinte de grup.In una din cele mai profunde experiente m-am gasit transportat la ceea ce am perceput a fi centrul creatiei, unde am fost martorul formarii planetelor, stelelor, nebuloaselor si universurilor.
Peste tot se intindeau modele geometrice complicate de o complexitate fluida, constant schimbandu-si marimea si forma. Cantecul samanului imi umplea fiecare celula cu o forta electrica; fiecare parte a trupului meu vibra si m-am simtit ca si cum as fi fost ridicat in aer. Ma aflam intr-un templu de sunet, vibratie si binecuvantare. Adunati in jurul meu erau uriasi in costume ornate cu aur si pene multicolore sufland fum si facandu-mi vant. Acestia erau spiritele ayahuascai, ale caror voci blande, molcome si desavarsit senzuale mi-au vorbit despre creatie si despre mintea universala. Pentru a sublinia aceasta viziune poetica, cuvintele lor mi-au aparut in fata scrise cu litere groase, fosforescente.
Multe din experientele mele vizionare cu ayahuasca au fost personale, conducandu-ma spre o intelegere mai adanca a vietii mele si a rolurilor pe care le-au jucat diferite persoane in ea. Uneori am devenit acei oameni, le-am trait vietile, si am ajuns sa inteleg de ce au facut ceea ce au facut, ce decizii au trebuit ei sa ia in vietile lor. Aceste experiente invariabil au dus la cate o forma de inchidere, ca si cum un capitol deschis s-a completat, sau a avut loc o vindecare profunda a relatiei mele cu acea persoana.
Un exemplu de experienta de acest fel tine de mama mea. Noi avusesem o relatie dificila, o parte din mine niciodata nu a avut incredere totala in ea. Intr-o sesiune, am experimentat o comuniune vizionara profunda cu Mama Pamant; am inteles dragostea pe care spiritul planetei noastre o are pentru toti cei ce traiesc in ea. Viziunea si experienta de a fi tinut cu blandete intr-o imbratisare iubitoare au fost perfecte si sublime. Apoi viziunea s-a schimbat catre propria mea mama- si i-am retrait viata, copilaria ei, lucrurile care i s-au intamplat, motivul pentru care ea a fost dusa departe de casa familiei ei, deciziile pe care a trebuit sa le ia pentru a avea un copil. si atunci mi-am dat seama ca am judecat-o si ca erau intamplarile ei nefericite cele care creasera aceasta lipsa de incredere dintre noi.
Dupa sesiune eram plin de bucurie, stiind ca peste golful dintre noi aparuse un pod; si din acel moment afectiunea dintre noi a curs liber. Aceasta minunata intelegere o datorez complet ayahuascai, darul perfect al lumii plantelor.
Am descoperit ca ayahuasca e un medicament, dar unul foarte diferit de intelegerea Vestica a medicamentelor care se aplica in principal la vindecarea simptomelor fizice.
Ayahuasca e un medicament care lucreaza la fiecare nivel: pe fiinta fizica si pe cea nonfizica, pe constiinta noastra, pe emotiile noastre si pe spiritul nostru. Este ca si cum ne imbibam nu doar de un lichid, ci de o “alta” inteligenta care stie cu exactitate de ce este nevoie pentru a ne ajuta. Acest act constituie o comuniune in adevaratul sens al cuvantului. Poate fi o experienta intensa de euforie: o calatorie de viziuni adanci, cu intelesuri profunde atat personale cat si transpersonale. Poate sa lumineze gandurile si sentimentele profunde din mintea subconstienta. Poate sa aduca o stergere a granitelor ego-ului si o unire cu totalitatea constientei si creatiei. A fost mai mult si mai mult de experimentat.
Cu unele din celelalte plante invatator ale samanilor, cum e ajo sacha, mi-am experimentat simturile schimbandu-se, extinzandu-se intr-un mod inefabil si am devenit constient de cantecul junglei.
Existau peste tot in jurul meu sunete, mirosuri si imagini de care nu fusesem constient in starea mea obisnuita de constiinta de zi cu zi. Puteam sa fac zoom, aveam o perceptie telescopica a mirosurilor si sunetelor , stiind ca jungla este o entitate, cu insectele, pasarile si animalele ca parti a totalitatii sale.
Eram in Paradis, stand acolo in hamacul meu, plutind intr-o experienta vie si tridimensionala de sunet, culoare, miros, miscare si vibratie, toata in armonie si intr-o mare frumusete.
De la acea prima intalnire am petrecut multe luni in jungla, lucrand cu si invatand de la samani, pastratorii acestei frumoase cunoasteri. Entuziasmul si interesul niciodata nu mi-au palit. Cunoasterea plantelor a ajutat ca viata mea sa devina vibranta si plina de vitalitate in atat de multe moduri.
Ai vreo nelămurire?