Daca nu iti pot oferi o viata, tocmai ti – am oferit 70 de zile. Nu fapte, ci ganduri, idei, vise, zambetele tale, indoieli si sigurante, banalitati, tristete, bucurie.
Iubim ? Cum, cand, de ce ? Numeste – ma insensibil, rece, ciudat, fara suflet, inima, caldura, dar nu imi nega indoielile. Priveste fiecare zi care trece, gandeste fiecare zi care vine, simte prezentul curgand intre fiecare respiratie; inchide visele, apropie logica si ratiunea, fi sceptica. De asta ai nevoie acum
Zambesti. Fara sa privesti in trecut, fara sa iti socotesti fiecare gresala, fiecare fapta intamplata, pe care ai dat – o cu usurinta uitarii. Zambesti fara sa observi cum ochii mei cerceteaza in visele tale dorintele, simplele mofturi copilaresti, adorarea fiecarei bucurii, credintele. Zambesti fara sa intelegi sutele de ganduri care imi macina neincetat mintile.Delicat si plin de frumusete, fiecare zambet se inchide in mine, incercand sa lupte cu indoielile nascute.
Cum poti sa iubesti ? Mult, frumos, adanc, superficial, anost, absurd, banal, pur, dulce, inocent, naiv, atatea modurisi totusi nu te regasesc in niciunul.
Cand poti iubi ? E varsta, e timp, e an, luna, viata, in care sa ne stea scris ca vom iubi, sau e pura intamplare ? Poate nu caut raspunsul, doar iti amintesc intrebari pe care tu le – ai pus.
De ce, de ce sa iubesti ? Pentru ca e bine, e rau, e gresit, e normal, e special ? As spune putin din fiecare. As aminti fiecare suferinta a celor ce iubesc, completand cu bucuriile lor. Iubirea cere motive, sau doar fiinta iubita ?
Iubim ? Doi oameni, doua suflete, doua pagini din cartea vietii, doua priviri, amalgam de cuvinte si indoieli, multime de ganduri, dureri, zambete, lacrimi – e tot ceea ce suntem.
Nu cer raspunsuri cuvintelor tale. Cunosc amagirea fecarui sunet, la fel de bine cum stiu curajul fiecarei minciuni. Nu cer timpului sa raspunda, va fi sadic, necrutator. Le cer mainilor tale calde, ochilor tai adanci, gesturilor tale stangace.
Prea mult, sau prea putin, iubesti ?
-By FW Editor-
Ai vreo nelămurire?