Conceptul de “drama de idei” s-a nascut odata cu piesele de teatru ale scriitorului norvegian Henrik Ibsen. “O casa de papusi” (Nora) este considerata a fi prima drama de idei din literatura universala.
In literatura romana, intemeietorul dramei de idei si cel mai de seama exponent este Camil Petrescu (desi el vorbeste despre drama absoluta).
Camil Petrescu este creatorul dramei de idei in literatura romana interbelica, contribuind astfel la sincronizarea acestui segment al literaturii noastre cu literatura europeana. Teatrul sau este unul de cunoastere, drama individului este una de constiinta, de aceea nu poate fi construita pe indivizi de serie, ci pe personalitati puternice, iesite din serie.
Printre temele dramaturgiei lui Camil Petrescu putem aminti disolutia unei personalitati in conflict cu alte personalitati care traiesc existenta ca paradox. De asemenea, motivul “cata luciditate, atata pasiune, atata drama !” este laitmotiv al creatiei sale.
In centrul operei sale dramatice plaseaza tema conditiei intelectualului. Aceasta tema asigura unitatea la nivelul intregii sale creatii.
Dramaturgia lui Camil Petrescu poate fi vazuta si ca o meditatie asupra absolutului. Acesta este cautat in iubire, ca in piesa ” Suflete tari”, in cunoasterea etica “Act venetian”, in ideea de dreptate “Jocul ielelor”, “Danton”, “Balcescu”.
Personajele teatrului lui Camil Petrescu sunt cazuri de constiinta. Aceasta este o trasatura a intregii sale creatii.
Prima drama scrisa de Camil Petrescu, “Jocul ielelor” (1918), poate fi considerata emblema creatiei dramatice a lui Camil Petrescu. Este drama de idei care contine nucleul conceptiei artistice a autorului : tema-drama autoiluzionarii, conflictul-criza de constiinta, confruntarea celor doua lumi- a ideilor si a realitatii degradate moral, un nou tip de personaj-intelectualul insetat de absolut, lucid, orgolios, dar inadaptat, intransigent in raport cu societatea, o strctura si o tipologie a personajelor reluat in creatiile ulterioare, autenticitatea-aspect fundamental din programul sau estetic, in replica personajului principal : “eu nu pot sa scriu decat ceea ce gandesc”. Tema, conflictul, tipologia eroilor vor fi reluate in intreaga creatie camilpetresciana, care ilustreaza astfel conceptul de “opera deschisa “.
Drama este o specie a genului dramatic, cu un continut grav si un conflict puternic, in desfasurarea caruia se contureaza pesonalitatea personajelor dramatice, tinzand sa exprime intreaga complexitate a vietii reale.
“Jocul ielelor” prezinta trasaturile unei drame de idei : conflictul intrerior, de idei, se declanseaza in constiinta personajului principal, acesta fiind caracterizat prin trairile launtrice, mai degraba, decat prin fapte.Actiunea este redusa, confruntarile petrecandu-se in planul constiintei.
Tema este drama intelectualului, care intruchipeaza ideea de justitie absoluta si intra In conflict cu sine si cu ceilalti.
Titlul sugereaza apropierea : “jocul ideilor-jocul ielelor”.
Textul dramatic este structurat in trei acte alcatuite din 12 tablouri si din scene, fiind construit sub forma schimbului de replici intre personaje. Fiind destinata repezentarii scenice, didascaliile sunt singurele interventii directe ale autorului in piesa.
Drama de constiinta a lui Gelu Ruscanu provine din conflictul dintre conceptia sa despre dreptate si concretul existentei, care nu corespunde imaginii teoretice. Penciulescu enunta conflictul interior al personajului : “cine a vazut ideile devine neom”.
Drama lui Gelu Ruscanu provine din confruntarea lucida a propriilor norme, idei pe care si le face despre lume (Utopia), cu o ordine contrarie (Realia) pe care nu o accepta. El crede ca ideile si sentimentele pot exista la modul absolut dar dreptatea are diverse revelatii care il fac sa constate ca lumea nu este asa cum o vede el. Ruscanu “traieste destinele primordiale ale omului, amintindu-si de paradisul pierdut” (Aurel Petrescu-“Opera lui Camil Petrescu”). In evolutia gradata a conflictului dramatic, se contureaza personalitatea personajelor.
Ai vreo nelămurire?