Reveniti de la studii din strainatate, cativa tineri(P.P.Carp, Vasile Pogor, Th.Rosetti, Iacob Negruzzi si Titu Maiorescu), constienti de situatia precara a culturii romane, au hotarat infiintarea la Iasi, in 1863, a societatii “Junimea”, o asociatie menita sa aduca un suflu nou in cultura romana. Asociatia este bine organizata, avand o tipografie proprie, o librarie si o revista infiintata in 1867, “Convorbiri literare”, unde vor fi publicate pentru intaia oara operele de valoare ale marilor clasici ai literaturii romane: Eminescu, Creanga, Caragiale, Slavici.
-In viata societatii “Junimea” se disting cateva etape:-
Etapa ieseana (1863-1874) are un pronuntat caracter polemic si se manifesta in trei directii: limba, literatura si cultura. In aceasta perioada se elaboreaza principiile sociale si estetice ale junimismului. Tot acum se impune necesitatea educarii publicului prin asa-numitele “prelectiuni populare”. Organizate pe teme variate, in diverse cicluri sistematice si tinute intr-o forma academica, ele au avut drept scop educarea publicului larg, care sa inteleaga cultura ca factor de progres si moralitate. Aceasta etapa marcheaza cautarile febrile de modele apte sa asigure progresul la care aspira Titu Maiorescu. Interesul pentru literatura se manifesta din 1865, cand se avanseaza ideea alcatuirii unei analogii de poezie romaneasca pentru scolari. Aceasta i-a determinat pe junimisti sa citeasca in sedintele societatii autorii mai vechi, pe ale caror texte si-au exersat spiritul critic si gustul literar.
Cea de-a doua etapa, ce dureaza din 1874 pana in 1885 (in desfasurarea sedintelor Junimii la Bucuresti, dar a activitatii revistei la Iasi), este o etapa de consolidare, in sensul ca in aceasta perioada se afirma reprezentantii “directiei noi” in poezia si proza romaneasca: Eminescu, Creanga, Caragiale, Slavici. Este o perioada in care se diminueaza teoretizarea criticismului in favoarea judecatilor de valoare. Acum sunt elaborate studiile principale prin care Titu Maiorescu se impune ca autentic intemeietor al criticii noastre literare moderne, fara insa a neglija preocuparile din domeniul civilizatiei, dar mai ales din domeniul limbii literare, necesare si pentru ca in 1860 se facuse trecerea de la alfabetul chirilic la cel latin. Maiorescu sustine utilitatea imbogatirii vocabularului limbii romane prin neologisme de origine romanica, intr-un studiu din 1881, intitulat chiar “Neologismele”.
Etapa a treia (bucuresteana) incepe din 1885, cand este mutata la Bucuresti revista “Convorbiri literare” si intreaga societate “Junimea”. Acesta etapa are un caracter preponderent universitar, prin cercetarile istorice si filosofice.
Aparitia revistei se prelungeste pana in 1944, dar cu toate acestea ea nu va mai atinge gradul de popularitate din primii 20 de ani.
Ai vreo nelămurire?