La nivel formal poezia este alcatuita din patru strofe, dispuse in mod simetric. Constructia ei este circulara. Lumea imaginata ca un cerc inchis este redata prin repetitia versurilor: “De-atatea nopti aud plouand”, “Sunt singur si ma bate-un gand”, “Spre locuintele lacustre”. Simetria strofei initiale si a celei finale confera monotonia.

Din punct de vedere fonetic, al prozodiei, frecventa versurilor a, o, u sugereaza plansul universal, tristetea metafizica, ultimele doua fiind vocale inchise.
Masura versurilor este de 8 silabe, versul este mediu, ritmul este iambic. In prima si in ultima strofa, monorima se realizeaza prin intermediul silabei “-and”, ceea ce sugereaza bocetul, plansetul cosmic al materiei. In celelalte doua strofe rimeaza doar versurile al 2-lea si cel de-al 4-lea.

La nivel morfologic se remarca abundenta verbelor la prezent : aud, sunt, ma duce, dorm, ma izbeste, tresar, mi se pare, se intinde, ma gasesc, simt, se prabusesc., ce sugereaza permanenta starii de dezagregare. Gerunziile :”plouand, plangand, tresarind, asteptand” sugereaza monotonia, prelungirea la infinit a starii de disperare, tristetea cosmica. Folosirea repetata a verbului “aud” da imaginii poetice o dimensiune auditiva, plansul launtric devine plansul intregului univers.
La nivel lexical, cuvintele din sfera semantica a apei :”plouand, plangand, unde, val, ud” se organizeaza in doua campuri semantice: ploaia si lacustra.

La nivel stilistic, se observa prezenta rara a metaforei :”aud materia plangand”.
Prezenta unor motive literare precum: monotonia, ploaia, golul, nopatea, plansul, nevroza, inscrie aceasta poezie in lirica simbolista.

Trimite prietenilor

Ai vreo nelămurire?