Intre poetii postbelici, Leunid Dimov ne prezinta un adevarat caleidoscop liric modern, printr-o poezie aluziva, de factura epica, despre care Eugen Simion afirma: “Sfatoase si chiar didactice, poemele lui sunt, in fond, deliberat enigmatice”
Vis cu bufon este un model in acest sens, prezentandu-ne un oras climateric, unde autorul zareste cum Au explodat ciudat prajiturile din vitrina, pe care apoi le drescrie colorat si ironic, desi Eu ma gandeam, bineinteles, la moarte.
Este o pura aluzie la perioada regimului trecut, cand populatia era infometata si supusa suferintei. Apare si Bufonul unui rege mort cu zile, intrand sunand din clopotei, pe rotile.
Acest bufon poate substitui lucratorul politic de odinioara, iar regele mort cu zile conducatorul infatuat, fara nici o sansa de supravietuire. Ideea este reluata si accentuata : mort subit (regele, n.n.) pe cand plutea de placere printr-un veac varuit. Reprezentatul lui (bufonul) are insa chipuri caleidoscopice: Era! Bufonul nostru numai catifea! si pe dinauntru si pe dinafara, /un vulpoi de carpa cu coada usoara.
Am gresi daca am interpreta acest poem doar ca pe o poezie modernist ironica, neglijand aluziile sociale evidente.
Ai vreo nelămurire?