Aparuta intr-o perioada cand proza de senzatie si traducerile faceau concurenta serioasa productiilor originale, nuvela “Moara cu noroc” ilustrata intr-un anume fel trecerea de la o specie de dimensiuni restranse la roman, ea insasi, fiind, cum spunea G. Calinescu: “o nuvela solida cu subiect de roman” (Istoria literaturii ramane). Scrierea s-a impus de la prima lectura ca o constructie solida, riguros structurata, in care formula realista insotestecu succes analiza psihologica surprinzator de bine condusa intr-o vreme cand proza se afla la inceputurile modernizarii ei. Eroii nuvelei “Moara cu noroc” ilustreaza in evolutia scrisului lui Slavici pentru care literatura trebuie sa indeplineasca si o functie educativa o categorie umana prinsa intr-un mecanism social specific inceputurilor relatiilor capitaliste.
Si cum relatiile sociale erau departe de afunctiona normal, cand valorile vietii sunt evaluate in functie de avere si cand impostura si hotia fac casa buna cu actiunile autoritatilor, oamenilor nu le ramane decat sa infrunte aceasta lume si sa incerce sa se mentina intr-o zona de echilibru moral. Tocmai aceasta lume isi propune sa o exploreze poza lui Slavici, o lume care si-a piercdut echilibrul patriarhal tocmai datorita patrunderii acestor relatii economice. Transfigurarea acestei viieti este facuta cu mijloacele prozei realiste, punandu-se mare pret pe obiectivitate, dar si pe sondajul psihologic al eroilor.
Asa cum s-a observat, nuvela isi propune sa dezbata conseciintele provocate de setea de imbogatie si dramatica inclestare a omului cinstit cu propia sa fire, in incercarea de a-si pastra un fond sufletesc onest. Puternic reliefat, conflictul nuvelei poate fii declansat de “preceptul moral” rostit de mama Anei la inceputul actiunii: “Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia ci linistea colibei tale te face fericit”. Din perspectiva lui Ghita, ginerele batranei, convingerile soacrei sunt amacronice, ilustrand o metalitate arhaica. De acea, el nu ezita nicio clipa cand i se iveste ocazia de a incropi o afacere, chiar si cu riscul pierderii echilibrului familial. Cand se muta la hanul “Moara cu noroc”, el se arunca cu toata energia si speranta intr-o munca tenace si istovitoare ce-i deschide orizonturile unei vieti prospere, fara griji. Banul inseamna pentru el demnitatea si posibilitatea de a intra in rand cu oamenii. Increzator in puterile sale, simtindu-se sprijinit de o familie iubitoare, Ghita actioneaza cu energie, ignorand piedicile pe care o lume inca salbatica i le pune in cale. Prins, insa, intr-o existenta plina de contradictii, eroul care pastreaza inca un fond sufletesc si moral onest intelege treptat ca aceasta lume nu-l va accepta decat daca va imbraca haina compromisurilor si anecinstei.
Ghita nu venise la han cu gandul de a ramane definitiv aici. Numai ca prosperitatea din primele luni il face sa amane mereu plecarea. Sub pretextul ca o face pentru nevasta si copii, Ghita continua sa creada ca, in cativa ani, se va pune pe picioare si apoi se va intoarce in sat, dar prelungirea ramanerii la han, in conditii in care simte presiunea lui Lica, il impinge la compromisuri din ce in ce mai mari.
Pris intr-o situatie fara iesire, stiind ca Lica il va trage dupa sine prapastia nelinistirilor, Ghita hotaraste sa-l dea pe Lica pe mana autoritatilor. Dar cursa pe care i-o intinde acestuia se dovedeste fragila si in timp ce Ana e impinsa in bratele acetuia, el cade prada geloziei care-l impinge la crima.
Ai vreo nelămurire?