Cand scria, in 1901, Noaptea de decemvrie, Macedonski publicase cu multi ani in urma Noptile, cu un puterniccaracter social, criticsi protestatar. Isi armonizase, de asemenea, lira pentru a intona acel luminos imn o bogata experienta artistica si a putut sa treaca peste tot feluri de neprietenii literare care l-au nedreptatit.
Prin poezia poetul isi fixeaza pozitia, facand consideratii asupra rolului poetului in societate. In anul 1890 poetul a publicat in ziarul Romanul poemul in proza sub nume de “Meka si Meka”.
In noaptea de decemvrie parabola printului Arab trebuie inteleasa in sensurile noi ale poeziei simboliste si citind poezia, drama geniului conssta in permenent a lui aspiratie spre absolut. Omul superior are capacitatea de a ramane ferm pe drumul ales. Cetatea prea sfanta Meka, are semnificatii simbolice ale acestui ideal.
Importanta este epica omului superior, a drumului drept si nu problema daca emirul atinge sau nu idealul sau. “Reusita omului urat este simbolul omului de o epica inferioara.
Poemul are 3 parti: prima parte prezinta imaginea creaturului intr-un context social deplinant, realizat prin imagini simbolice. Poetul este infatisat intr-un mediu natural ostil, unde simte nevoia unei alte realitati care se coraspunda personalitatii sale. Partea a doua prezita momentul inspiratiei cand poetul isi cauta conditia lui de artist in flacara vie a inspiratiei. Pentru aceasta este nevoie de mortificarea elementului materaial. Trecerea integrala a acestuia spre elementul spiritual. Se realizeaza saltul din cotidian in fantastic din material in spiritual. Acest lucru realizandu-se, energia sufleteasca a poetului este transfigurata artistic.
Partea a treia a poemului are o accentuata nuanta epica. Momentele prezentate de poet sugereaza in succesiunea lor diferitele ipostaze aleevolutiei simbolice ale evenimentelor. Pentru inceput exista mirajul cetatii Meka care devina o adevarata obsesie pt printul din Bagdad. Despartindu-se de roza idila emirul intalneste in drumul sau pe drumetul “zdrentaros si pocit” de care apoi se desparte fiecare urmarindusi drumul sau simbolic.
Printul din Bagdad srtabate drumul drept peste desertul fara sfarsit si va lasa in nisipurile desertului, caravana sa stralucitoare ajingand si el insusi la capatul puuterilor. In disperarea care-l cuprinde emirul avand viziunea inselatoare a Mekai iese din cunosteala. In timp ce frumoasa Meka a emirului ii pare cai vede Meka.
Emirul vede cum drumetul “zdrentaros si pocit” de care se despatise la plecarea din Bagdad intra in cetatea sfanta. “Si moare emirul sub jarul pustiei” iar poetul descifreaza definitiv simbolurile poemei dovenindu-se adectul doctrinei estetice a romanticilor. Ultimele versuri le aducpe cititor in realitatea de la care a plecat poemul dand operei o structura unitara.
Limbajul poetic al autorului este de retinut mai ales din metaforele din partea a treia a poeziei. Poetul foloseste frecvent definitia politica “pustia-i o mare aprinsa de soare” sau “foamea e sarpe in pantec in sange”, “demoni cumpliti”. De remarcat este definitia politica realizata printr-o serie de enumerari, de ex.: e tanar, e farmec, e trasnet, e zeu. Metafore: Noaptea adanca, se pune pe mintea emirului ramas singur, visul pierdutului rar.
Ai vreo nelămurire?