Originalitatea creatiei lui Ioan Slavici

Slavici se inscrie in linia realismului obiectiv, an-ticipandu-i pe I. Agarbiceanu si Liviu Rebreanu, scriitori ce reprezinta spatiul transilvanean.

Stilul se caracterizeaza prin concizie, sobrietate, oralitate, interogatiile si exclamatiile retorice, enumeratia, inversiunile topice, lipsa de podoabe stilistice conferind originalitate creatiei lui Slavici.

Pentru I. Slavici “Munca literara nu e un fel de “sport” pentru distractiunea celor ce n-au ce face, ci un apostolat pentru care se cere vbcatiune si pregatire”.

Mircea Zaciu vorbeste despre faptul ca “Putine personalitati ale scrisului romanesc au fost mai contestate in actele si faptele biografice, cum a fost autorul Marei, si putini creatori s-au impartasit mai mult de popularitatea operei, paradoxal vaduvita de exegeza critica serioasa. Supravietuitor al unui veac in care silueta Iui se impletea cu a lui Eminescu si Caragiale, a lui Maiorescu si Nicolae Iorga, prin prietenia ideala si controversa politica, Slavici s-a izbit in primele decenii ale veacului al XX-lea de neintelegerea unei critici orientata spre alte orizonturi estetice…”

Subliniind valoarea memorialisticii scriitorului, “tulburatoare prin procesul de constiinta”, M. Zaciu apreciaza ca aparitia lui Liviu Rebreanu in literatura este legata de creatia lui I. Slavici.

Valoarea creatiei lui Slavici l-a determinat pe D. Micu sa-l numeasca pe I. Slavici “un Balzac al satului romanesc”.