Poezia Testament – continut

Considerat al doilea mare poet roman dupa Eminescu, revendicat de clasici si de moderni deopotriva, Tudor Arghezi realizeaza o opera poetica originala. Plecand de la aspectele traditionale, ofera alternative poeziei(idei, atitudini, modalitati lirice) moderne. Se observa constanta preocupare argheziana pentru exprimarea conceptiei despre poezie si despre rolul poetului. Se pot aminti mai multe titluri de arte poetice ale lui Tudor Arghezi :”Testament”, “Ruga de seara”, “Portret”, “Flori de mucigai”, “Epigraf” etc.

Fara a acoperi intregul evantai de atitudini programatice(derutant de larg la Tudor Arghezi), Scrisa pentru a fi plasata in deschiderea volumului “Cuvinte potrivite” (titlul volumului imprumuta una dintre sintagmele-cheie prezente in text), poezia este un monolog solemn, rostit de catre poetul-patriarh, un legat artistic transmis fiului, si implicit, viitorimii.

In dialogul imaginar, se observa diferite ipostaze ale eului liric: “eu/noi, tatal/fiul,” “de la strabunii mei pana la tine”.
Lirismul subiectiv este sustinut de adresarea directa.
Cuvantul din titlu, “testament”poate fi privit cu doua sensuri:denotativ(juridic) si conotativ(poetic). In organizarea materialului poetic un rol important ii revine termenului “carte”.

Metafora centrala a poeziei este “cartea “, sinonima cu poezia. Ea este singurul bun lasat mostenire pentru a-si indeplini cu prioritate rolul de liant intre “strabunii
” pe care ii eternizeaza. Opera e cea care exprima si constrieste constiinta uitatii de neam, subliniata si spiritualizata prin arta. “In seara razvratita” sinteza de timpuri rezolvate in prezentul etern, se petrece transferul spre viitorul profetit. Timpul creatiei, al transmiterii ei testamentare si al istoriei in dubla dimensiune, trecutul si viitorul, se comprima, subliniat, intr-un moment de gratie, acelasi cu momentul adresarii oraculare:”Nu-ti voi lasa drept bunuri dupa moarte/Decat un nume adunat pe-o carte”. In aceste versuri este construita conditia poetului “decat un nume adunat pe-o carte” precum si a poeziei, ca bun spiritual si peren:”Nu-ti voi lasa drept bunuri dupa moarte”.