Poezia-univers al visului de copil

Multe din poeziile lui Mihai Eminescu reinvie universul copilariei.

Unele evoca locurile unde si-a petrecut poetul primii ani din viata, hoinarind prin paduri si culcandu-se langa izvoare, cum isi va aminti mai tarziu:

Fiind baiat, paduri cutreieram
si ma culcam adesea langa isvor.

Din locurile copilariei, poetul a retinut cateva elemente, care revin permanent in poezia sa de dragoste – codrul si izvorul.

Vino-n codrul la isvorul
Care tremura pe prund
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.

Alteori, codrul e mai mic, un crang, cu lac si tei infloriti.

E-un miros de tei in cranguri
Dulce-i umbra de rachiti
si suntem atat de singuri
si atat de fericiti!

In Freamat de codru, cantecul pasarilor, sunetul izvoarelor, teii infloriti, toata natura participa la regretul pentru sfarsitul dragostei poetului din cursul verii. O imagine delicata este aceea a izvorului care a pastrat amintirea piciorului tinerei fete:

Se intreaba trist isvorul:
– Unde mi-i craiasa oare
Parul moale, despletindu-si,
Fata-n apa mea privindu-si,
Sa m-atinga visatoare
Cu piciorul?

Il incantau, desigur, dupa cum rezulta din poezia Trecut-au anii, povesti si doine, ghicitori, eresuri, auzite de la batranii din sat.

Dragostea si natura sunt inseparabile in poezia lui Eminescu. Povestea teiului, varianta la Fat-Frumos din tei, are la baza o intamplare auzita de poet in copilarie, despre o fata de boier fugita in lume cu un flacau de taran.
Craiasa din povesti din poezia cu acelasi nume e o zeita a padurii.

In Povestea codrului, codrul este personificat intr-un imparat cu stema de luna, soare si luceferi. El are curteni din neamul cerbilor si mii de supusi. Iepurii sunt crainici, privighetorile tin orchestra, furnicile alcatuiesc armata. Poetul viseaza intoarcerea la starea de inocenta primara in acest decor de basm:
Hai si noi la craiul, draga,
si sa fim din nou copii,
Ca norocul si iubirea
Sa ne para jucarii.

Reconstruirea artistica a locurilor copilariei si exploatarea lirica a povestilor si legendelor auzite in copilarie au contribuit la crearea universului imaginar unic al poeziei eminesciene.