Termenul de postmodernism este inca ambiguu si complicat si a patruns in literatura academica abia pe la mijlocul anilor '80, referindu-se la o vasta arie culturala ce cuprinde, pe langa literatura, arta, arhitectura, muzica, film, sociologie, comunicatii, moda, tehnologie etc.
Postmodernismul desemneaza perioada de dupa modernism, respectiv cam de dupa 1950 (in literatura americana si cea europeana, nu si la noi, unde a patruns o data cu generatia '80), reluand multe idei ale modernismului, cum ar fi: anularea granitelor dintre literatura joasa (de consum) si cea inalta, hibridizarea genurilor si speciilor literare, accentul pus pe pastisa, parodie, bricolaj, ironie, ludic, reflexivitate, fragmentarea si discontinuitatea discursului narativ, ambiguitate, simultaneitate si insistenta, in mod deosebit, pe individul dezumanizat, descentrat. Difera insa de modernism prin atitudine. Daca modernismul sublinia tragismul acestor aspecte (individul dezumanizat sau fragmentarea), sugerand ca numai arta si, deci, si literatura pot reda unitatea sti coerenta lor, postmodernismul le priveste cu ironie, ,jucandu-se” cu ele. Ei implica cititorul in procesul creatiei, punandu-l la lucru, solicitandu-i memoria, atentia, spiritul critic si – mai ales – background-ul cultural.
Altfel spus, literatura postmoderna cere un cititor avizat care poate in orice moment sa-si acceseze bagajul de cunostinte (din cele mai diverse domenii) Pentru a se bucura in mod real de sublimul lecturii. Jocul de-a scriitorul, metaliteratura, intertextualitatea, autoreferentialitatea sunt, de altfel, principii predilecte in postmodemism; jocul cu cuvintele, procesul scrierii devin subiecte de roman (metaromanul) sau de poeme. Nu mai este important ce scrii, ci cum scrii, actul scrierii in sine.
Reprezentanti ai postmodernismului in literatura universala: Sylvia Plath, John Barth, Thomas Pynchon, Kurt Vonnegut, Vladimir Nabokov, Toni Morrison s.a., iar in literatura romana scriitorii generatiei '80: Mircea Cartarescu, Ion Bogdan Lefter, Florin Iaru, Alexandru Musina, Nichita Danilov, Cristian Popescu, Simona Popescu, Sorin Preda s.a.
-Particularitati ale poeziei postmoderne:-
– demitizarea temelor si a viziunii poetice;
– implicarea biografismului, “coborarea poeziei in strada”, relativizarea normelor si a canoanelor;
– lirica va capata un caracter narativ, prozaic, evitand (in mod constient) plasticizarea si metaforizarea limbajului;
– refuzul sentimentalismului, cultivarea ironiei, a spiritului ludic;
– amalgamarea stilurilor, tipurilor de texte si de literaturi;
– utilizarea unor forme de intertextualitate: pastisa, parodia, citatul moto-ul, aluzia etc.