Relatia conjugala se distorsioneaza si se degradeaza progresiv, capatand alura unei relatii patologice de cuplu, in care sotul manifesta o conduita dominator-agresiva de tip “sadic” in sens psihanalitic, iar sotia, incapabila de a-si impune constructiv personalitatea, se mentine intr-o stare de pasivitate si anxietate de relatie, prabusindu-se treptat in depresie. in aceste conditii, cautand o solutie compensatorie si de reducere momentana, a tensiunii psihice la care este supusa, sotia apeleaza la alcool, de care incepe treptat sa abuzeze, si sub al carui efect, excitant initial, reuseste “sa evadeze” temporar intr-o falsa lume a euforiei si a autosupraevaluarii, crescandu-i astfel capacitatea de a tolera ostilitatile gratuite ale partenerului conjugal.

Treptat, in decurs de 4-5 ani, se instaleaza fenomenul de alcoolodependenta, simptomatic pentru depresia mascata a sotiei, cu consecinte somatopsihice importante. Astfel, pacienta este internata de sot intr-o stare grava (coma etilica), dupa ingerarea unei cantitatii mari de coniac. Dupa o scurta perioada de refacere a echilibrului metabolic, se recurge, pe fondul medicatiei de sustinere, la un program psihoterapeutic intensiv, axat initial pe depasirea inhibitiei depresive profunde si pe relativa ameliorare a relatiei pacientei cu sine. Treptat, deschiderea psihologica si stabilirea transferului psihoterapeutic ne punea in situatia de a analiza cauzele complexe care au generat starea psihopatologica diagnosticata drept “psihoza depresiva cu toxicofilie la o personalitate distimo-impulsiva”. Din acest motiv, am initiat o serie de discutii psihoterapeutice si investigative cu sotul pacientei.

Din analiza psihologica a rezultat ca sotul prezenta el insusi un profil de personalitate cu tenta psihopatica de tip interpretativ-exploziv. intr-un efort de continua disimulare, binevoitor si fals receptiv, incerca sa se prezinte intr-o postura de victima a unei sotii degradate moral si iresponsabila in raport cu “copiii pe care ii avea de crescut”. Dupa parerea lui, comportamentul alcoolodependent al sotiei nu ar fi putut avea nici o explicatie si justificare, neputandu-l percepe, in nici un caz, ca vreo manifestare a unei stari depresive (“pentru ce sa fie depresiva ? Nu-i lipseste nimic…”). Sotul se vadea a fi o fire rigida, unH laterala si egocentrica, duplicitar si disimulativ, agresiv-si hipoemotiv. Pentru el, viata lor de familie decursesej absolut firesc, pana la incidentul provocat de sotie prins etanolizarea sa abuziva. Astfel, sotul ignora orice posi4 bilitate de relatie intre stilul de viata conjugala si tulburarile psihice ale sotiei sale, el neavand constiinta insatisfactiilor si frustratiilor complexe ale acesteia (dea la cele morale si de comunicare-valorizare, la cele afectiv-sexuale). “Simptomul disfunctional” al acestei relatii maritale, structurate si dezvoltate defectuos, se exprima in perioada de criza a cuplului prin comportamentul distimo-impulsiv cu consum abuziv de alcool al sotiei, orientat intentional suicidar, autodistructiv.

Desfasurarea terapiei maritale. Dupa parcurgerea unei etape de terapie individuala cu sotia, axata pe conditioarea negativa la alcool prin hipnoterapie si training- assertiv, pe fundal chimioterapie am initiat o terapie de cuplu pe parcursul a trei luni, desfasurata in primele cinci sedinte in paralel cu ambii soti. Urmatoarele sase sedintei s-au desfasurat cu sotii reuniti, continuandu-se si sistemul “in paralel”, pentru ca in etapa finala de consolidare a efectelor sa practicam o psihoterapie de grup familiali (cuplu-pacient, copii acestuia si cuplul de terapeuti formata din psihologul psihoterapeut si psihiatrul curant) – cinci sedinte.
Dupa primele sedinte cu caracter cathartic si analitic,, s-a relevat stilul interactional defectuos al cuplului, generat de o stratificare patologica a rolurilor conjugale. Campul decizional al cuplului era excesiv polarizat ele personalitatea sotului, hiperautoritar, agresiv si egocentric. in acelasi timp, sotia aparea in postura de “marioneta” si obiect al descarcarilor si al tendintelor restrictiv-punitive ale sotului. Campul comunicational apareai profund perturbat, mesajele cu continut frustrant emisei de sot si absenta recompenselor afective constituind o caracteristica de baza a stilului de comunicare.

Sfera afectiv-motivationala era inalt tensionala, cui tendinta la mentinerea conflictelor intrapsihice individuale.
Nevoile firesti de afirmare, recunoasterea si valorizarea in rolul marital resimtite de sotie, acumulate prin insatisfactii de durata, tensionau remarcabil pacienta, demoralizand-o si impunandu-i o perpetua cautare de canale compensatorii, substitutive, de descarcare a tensiunilor negative. Reprimarea de catre sot, in mod continuu, :a dezvoltarii personalitatii sale a condus-o in principal la solutia compensatorie patologica – alcoolul, utilizata initial ca solutie de evitare sau reducere a trairilor negative cu continut frustrant. Devenita alcoolodependenta, capacitatea ei de a se exprima si impune in cuplu a devenit practic nula si, prin aceasta, insasi boala s-a erijat in factor de intretinere si amplificare a conflictului conjugal trenant, aparent neetichetat ca atare, dar distorsionand dintr-un plan profund cursul interactiunilor maritale.

Activismul ei scazut in cuplu pe linia indeplinirii sarcinilor casnic-menajere si de educatie devenea tinta criticilor severe si agresiunilor verbale si chiar fizice ale sotului. Pe de alta parte, el isi hipercenzura sotia, nu ii incredinta nici cea mai mica suma de bani, preluandu-i acesteia intreaga retributie, o umilea moral in fata copiilor, pe care-i antrenase intr-un sistem de supraveghere a mamei lor in legatura cu “momentele cand isi face rost de bautura si cand bea”. in felul acesta, functiile realizate de ambele roluri conjugale, ca si de rolurile parentale, erau sever afectate.
in aceste conditii, am initiat in paralel, prin tehnici adecvate, cu ambii soti o tentativa de reconstructie a modelului interactional marital disfunctional, in sensul compatibilizarii conduitelor de rol conjugal pe linia asteptarilor reciproce.

Cu sotul am practicat tehnica abilitarii interrelatio-nnle prin autocontrol si modificare cognitiva (dupa Kan-fer si Mahoney). Tehnica include autoobservarea dirijata, autointarire pozitiva sau negativa a pattern-ului relational dezirabil sau indezirabil si autoevaluare ; in cazul nostru ne-am propus .sa reducem si sa eliminam pe cat posibil comportamentul agresiv-punitiv verbal si nonverbal adresat sotiei, neconstientizat pana la inceperea tratamentului de catre sot. Prin intermediul acestei tehnici, preluata treptat, dar incomplet, de catre subiect, ca urmare a structurii rigid-rezistente a personalitatii sale, s-au produs modificari cognitive in ceea ce priveste autoperceptia cat si perceptia efectelor propriei conduite asupra comportamentului sotiei.

I s-a creat astfel experimental un sentiment de “culpa morala”, care l-a determinat sa-si reconsidere atitudinea ostila fata de sotie, ale carei motivatii inconstiente erau alimentate de vechi traume ; el; a reusit prin orientare terapeutica si autoevaluare sa sesizeze faptul ca sistemul de sanctiuni si pedepse pe care il practica, ca expresie a propriilor sale complexe de gelozie si rivalitate, era departe de a avea o “valoare educativa”, asa cum credea initial, ci, dimpotriva, ii intretinea sotiei o conduita de aparare si evaziune patologica in consumul de alcool, cu consecintele lui firesti. invatand sa se transpuna oarecum in psihologia sotiei, prin intermediul; jocului de rol, el a inteles in mai mare masura reactiile la frustratie si rolul sau declansator in raport cu acestea. I s-au dezvoltat simtitor capacitatile comprehensive si' trairile de compasiune, mila si empatie, reactualizand sentimente latente si “inabusite” de afectiune, carora timpul si evenimentele le conferisera marca aplatizarii, decolorarii si distorsionarii, pana la ura reciproca.

Trimite prietenilor

Ai vreo nelămurire?