“Castigul terapeutic” a fost sesizat dupa cea 4-5 sedinte (dupa depasirea “crizei” de autodezvaluire si autoconstientizare, cu crearea conflictului intrapsihic exporimental la sot). Acesta s-a concretizat in cresterea capacitatii de autocontrol, care dupa cea 10 sedinte s-a intarit semnificativ. S-a creat astfel o bresa psihologica in egocentrismul, rigiditatea si imaturitatea relationala a sotului, el fiind initiat intr-o formula de autoreeducare comportamental-maritala adaptativa. Prin procesul terapeutic. noi am incercat sugerarea discreta si subsidiara a unei modificari privind imaginea conjugala a sotiei in sistemul de perceptii, idei si convingeri ale sotului, in sensul dezvaluirii unor “calitati” ale acesteia corespunzatoarei exigentelor si dorintelor sale. Aceste “calitati” girate ele autoritatea cuplului psihoterapeutio au devenit puncte de sprijin pentru dezvoltarea credibilitatii si, ulterior, a unei valorizari relativ adecvate a personalitatii sotiei. Astfel, s-au reliefat intr-o lumina favorabila inteligenta sotiei (ceea ce ar fi putut indreptati in mai mare masura participarea ei in sfera decizionala), sensibilitatea si fidelitatea sa afectiva, atasamentul fata de copii.
Concomitent, sotia a beneficiat de efectele travlingului assertiv” (tehnica de afirmare a eului), cu reducerea complexelor de inferioritate si a insecuritatii afective, recastigarea treptata a increderii in sine si a sentimentului valorii personale.

Adoptarea si exersarea experimentala intr-un rol marital situat pe pozitii simetric-egalitare si compensatorii in raport cu rolul conjugal exercitat de sot a condus treptat la abilitarea sotiei cu o conduita de tip implicativ si responsabil, construita treptat pe sentimentul demnitatii morale si al respectului de sine, redobandit pe masura depasirii impasului patologic. I s-au stimulat in mod special capacitatea de afirmare in campul relatiilor maritale, forta morala necesara depasirii suspiciunilor si indoielilor sotului in ceea ce priveste persoana ci, spiritul de initiativa si participarea fireasca, egalitara la sfera decizional-actionala a familiei. Pacienta a constientizat unele dintre expectatiile sotului, neanticipate in suficienta masura pana atunci, incercand sa vina in intampinarea acestora prin comportamente adecvate., Capacitatea sa de autocontrol, ca si toleranta la frustrate, s-a imbunatatit simtitor dupa 15 sedinte psihoterapeutice.

Moderarea treptata (prin procesul terapeutic) a tendintelor agresive si a expresiilor de nuanta ostila ale sotului, au facut treptat loc unor concesii relationale care prin ele insele au stimulat efortul de reechilibrare a rolului conjugal al sotiei. Realizarea “coalitiei lor terapeutice” s-a transformat, in partea finala a terapiei formative de reconstructie interactionala, intr-un model relational bazat predominant pe cooperare in viata obisnuita de cuplu. In acest mod, partenerii au reusit sa-si ofere in mai mare masura credit mutual, ei invatand sa-si ofere recompense afective si morale, s-au securizat si echilibrat reciproc intr-o masura suficienta.
Interdependenta partenerilor s-a dezvoltat pe retractia actiunilor sotului in favoarea sotiei, al carei sentiment de responsabilitate si nevoie de recunoastere a condus-o la un “viraj” volitional si motivational sanogenetic si autocompensator. Astfel, prin implicarea sotului ca stimul de intarire a pattern-ului adaptativ al sotiei, aceasta din urma a depasit impasul psihopatologic, iar relatia lor conjugala a beneficiat de o corectie a disfunctiilor initiale.

Psihoterapia intensiva s-a desfasurat pe o perioada de trei luni, in regim semi si ambulator, continuandu-se cu intrevederi periodice lunare pentru validarea in timp a efectelor. Dupa cea sase luni de la tratament, cuplul tratat se mentinea in limitele contortului interactional, iar starea psihica a fostei paciente continua sa se consolideze in sens pozitiv. Unele evenimente perturbatoare care au survenit in viata cuplului ulterior, desi au declansat unele recaderi psihice ale sotiei, nu au fost de natura sa distorsioneze semnificativ cursul acestei casnicii, intensitatea psihopatologica atat a fenomenelor reactualizate in conduita sotiei, cat si a celor privind relatia conjugala, fiind scazuta si nesemnificativa, cea doi ani, perioada in care s-a pastrat contactul terapeutic.

Trimite prietenilor

Ai vreo nelămurire?