Aflat, in anul 290 in fruntea statului roman, in functia de cons Dentatus, din foaierul politic al Romei sau pe campurile de bat ie, a contribuit in cea mai mare masura la determinarea victori romanilor. Samnitii dadura acestora o parte din Samniu devenind aliati ai Romei (ca si orasele etrusce), sabinii is cedara pamanturile si orasele, intrate fara drept de vot in componenta statului roman, iar in teritoriul picenian, chiar pe litoralul adriatic, Roma intemeie colonia Adria.
Galii, ramura senonilor si cea a boiilor, fura constransi sa se retraga in nord si, prin victorii romane ulterioare, in care Dentatus a avut un rol determinant, pamantul lor (Ager Gallicus), ce se intindea in nord-estul Umbriei, a fost incorporat in statul roman. Dentatus intemeie in Ager Gallicus colonia romana Sena Gallica. Nici pentru Roma si nici pentru ostenii sai obositi, nu fu, insa, pace. Calitatea de mare putere, care pentru Roma incepea, in acei ani, sa-i determine demersul extern, atrase cererea de ajutor a coloniei grecesti Thurii, din golful Tarent (sudul Peninsulei italice), atacata de lucani. Dupa ce-i invinsera pe lucani (282 i.e.n.), romanii intarira Thurii si alte colonii ale grecilor cu garnizoane proprii. O* nefericita (sau poate intentionata) manevra a unei mici flote romane (zece vase), care ancora in golful Tarent, fu considerata de cea mai puternica colonie greceasca din golf, Tarentul, un amestec in zona sa de influenta, asa cum fusese ea delimitata intr-un tratat cu Roma, din 302 i.e.n.
Un atac tarentin dublu, asupra flotei si asupra garnizoanei romane din Thurii, ce fu izgonita, precum si jignirea solilor romani in Tarent duse la izbucnirea razboiului, cunoscut mai ales sub numele de “razboiul cu Pyrrhos”. Solicitat de tarentini, Pyrrhos, regele Epirului intre 306-302 si 297-272 i.e.n., chiar si al Macedoniei timp de patru ani (288-284 i.e.n.), nutrind ambitia constituirii unui stat monarhic occidental, dupa modelul elenistic oferit de diadohi, dealtfel cu unii dintre ei se si inrudea, debarca in Italia in primavara anului 280 i.e.n.
Comanda o armata redutabila, de 22 000 de infanteristi, 3000 de calareti si intarita cu un detasament de elefanti de lupta. Acestia din urma ii adusera epi'rotului prima victorie asupra Romei, la Heracleea (280 i.e.n.) Aproape o treime din efectivul ostirii romane a fost rapusa in lupta. Victoria lui Pyrrhos atrase in tabara sa pe lucani si pe samniti. (Samnitii, incurajati de dificultatile romanilor in sud, de Neistenta lucana si tarentina, se aflau din nou in razboi cu poma, in asa-zisul al patrulea razboi samnit.)
Pyrrhos nu reusi, insa, in ciuda Victoriei, a aliantelor obtinute sa determine si o coalizare a latinilor, cu toate ca-l mai desparteau de zidurile Romei numai cincizeci de kilometri. Ofera, deci, pace romanilor, respinsa, insa, de senat. Nepregatit pnntru asedierea unei cetati de forta Romei, descurajat In aceasta si de o demonstratie in sprijinul Romei a corabiilor do lupta cartagineze, in portul Ostia (279 i.e.n.), care are ca urmare reinnoirea tratatului romano-punic, Pyrrhos se reface in Apulia, pentru a infrunta Roma, decisiv, in conditii mai bune. in acelasi an, la Ausculum, Pyrrhos obtine o noua victorie, dar atat de dificila, cu atat de mari pierderi, incat a devenit celebra expresia “victorie gen Pyrrhos”. Din nou, senatul respinge propunerea de pace (a doua) a epirotului, ce incepuse a nu se mai intelege cu tarentinii. Pentru a preveni pericolul cartaginez, ce se putea materializa din Sicilia, unde Cartagina avea posesiuni infloritoare, Pyrrhos se vazu silit sa treaca stramtoarea Messina si sa angajeze, in 278-276 i.e.n., lupte contra acestora.
Romanii profita de lipsa epirotului pentru a slabi opozitia aliatilor peninsulari ai lui Pyrrhos, lucanii, samnitii si brutii (coalizati si ei contra Romei) creind un climat primejdios cetatii Tarentului. Dificultatile acesteia, Huccesele nesemnificative ale epirotilor in Sicilia (Lilybaeum, o bogata colonie punica, nu putu fi cucerita), pericolul prezentat de aparitia unor trupe cartagineze in Sicilia, opozitia grecilor din coloniile siciliene la metodele tiranice de conducere ale lui Pyrrhos il determinara pe acesta sa revina iu Italia. in 275 i.e.n., cand Roma se afla in fata celei de-a treia lupte cu Pyrrhos si pe care toti o simteau decisiva, Dentatus preia consulatul (pe care-l va detine si in 274 i.e.n.). Era, pentru a treia oara, in fruntea republicii; prima data fusese consul in 290 i.e.n., cand trupele comandate de el adusesera Romei victoria finala in cel de-al treilea razboi samnit, a doua oara in 283 i.e.n., cand infransese pe galii senoni. incat, paru de bun augur accesul sau la magistratura republicana suprema.
Ai vreo nelămurire?