In galeria de otravitori, principalul loc revenea Catherinei Deshayes Monovoisin, numita La Voisin, despre care Funck-Brentano spunea ca este cea mai mare criminala a istoriei. intreaga societate nobila si bogata din acea vreme si, asa cum se. va afla mai tarziu, chiar favorita regelui o frecventa, recurgand la vrajitoriile ei (in schimbul unor importante sume de bani), pentru a rezolva probleme de familie, de dragoste sau de mostenire. Solutia era totdeauna moartea celui nedorit. Cu ajutorul abatelui Guibourg, La Voisin practica magia neagra, celebrand liturghii in cursul carora erau sacrificati copii nou-nascuti, furati sau vanduti.
“Este usor de inchipuit, scrie Funck-Brentano, stupoarea lui Ludovic al XIV-lea, a ministrilor sai, a sefului politiei cand au fost descoperite aceste crime. Groaza raspandita era cu atat mai mare, cu cat chimistii si medicii experti din acea vreme erau incapabili sa descopere urma otravii In cadavre”.
La Voisin si complicele ei isi botezara otrava “praf de succesiune”. Ea nu lucra singura ci facea parte dintr-o societate de oiravitori, printre care se pot cita Vanens, Sainte Colombe si Bachimont. Grupul acestora vindea arsenic, vitriol si sublimat corosiv tuturor amatorilor si mai ales femeilor maritate grabite sa devina vaduve. in piete, alaturi de ei, erau jonglerii, care aveau ca scop sa le serveasca drept paravan pentru adevaratele lor preocupari ; ei strabateau tarile, in lung si-n lat, pentru desfacerea macabrei marfi. Astfel Vanens calatorea cu predilectie prin Germania, Italia si Franta. Acesti saltimbanci erau depozitarii unor mari cantitati de produse toxice, pe care le desiaeeau prin intermediul unor femei ea Lai'orest, Chapelain si Beauregard. Intermediarele isi recrutau clientela din toate paturile Societatii.
Preocuparile lor cuprindeau o arie larga de “afaceri” : provocarea de avorturi, obtinerea unor mosteniri, schimbarea sotului sau a sotiei. Femeile, dupa spusele acestora, constituiau clientela cea mai numeroasa si care platea cel mai bine. Aceste femei vindeau pe bani gheata clientilor seriosi : lichide si prafuri ce contineau cantárida, arsenic si venin de broasca raioasa. Vanzarea otravurilor era insotita uneori de descantece, liturghii negre, incantatii magice invaluite in fum de mirodenii etc.
La putin timp dupa arestarea lui Vanens si Bachimont a fost incarcerat si La Bosse – care se ocupa cu prepararea si vinderea otravurilor de mai bine de douazeci de ani -, Vigoureux, precum si sotia unui croitor, care facea comert cu La Voisin, arestata la 12 martie. in declaratiile pe care aceasta din urma le-a facut privitor la practicile sale de vrajitorie, se remarca pasajul urmator : “Am deprins, inca de la varsta de noua ani, practica neoromantici si importanta fizionomiei. Calugarii m-au persecutat la inceput pentru aceste preocupari, dar, avand prilejul sa ofer serviciile mele unor mari prelati in timpul sederii mele la Paris, nu am mai avut de ce ma teme”. A negat ca “stiinta” sa ar fi servit la uciderea cuiva. A recunoscut ca a vandut “pudra de iubit”, horoscoape si remedii, insa toate fara a primejdui viata cuiva.
Cu toate acestea, vrajitoarea a fost acuzata ca a facut trafic cu praf de mac si praf de diamant si in final s-a decis sa recunoasca totul, denuntandu-si complicii, printre care un duce, un curtean si trei preoti – Sage, Mariette si Davot – toti trei mesteri abili in a folosi arsenicul-si sublimatul corosiv.
Asasinarea sotului incomod sau prea putin generos devenise un lucru obisnuit in inalta societate a acelor vremuri. Eia indeajuns o vizita la faimoasa La Voisin, precum si plata onorariului cerut. Doamna de Dreux, sotia unui inalt magistrat al parlamentului, doamna Lef̩ron, fiica unui consilier al curtii supreme de justitie, bogata doamna de Poulaillon si multe altele au fost aduse in fata tribunalului special pentru a raspunde de aceeasi crima, asasinarea sotului cu ajutorul vrajilor sau otravurilor . Acestea s-au bucurat insa de o surprinzatoare ingaduinta, care Рin cazul celei din urma Рa mers pana la achitare.
Ceea ce la inceput a ingrozit Parisul, a inceput, sa devina un joc, socotit de unii chiar distractiv si subiect de discutie in saloanele protipendadei. Dar aceeasi “distractie” practicata de femei care nu apartineau nobilimii, ca vaduva Urunet sau femeia Rebillé, erau pedepsite cu cea mai mare asprime.
La Voisin este condamnata, dar, desi hotararea prevedea si aplicarea torturii, ea este scutita de aceasta pedeapsa ca urinare a interventiilor clientilor sus-pusi, interventii determinate nu de mila, ci de teama ca nu cumva sa vorbeasca prea mult, compromitand astfel si alte persoane la care cercetarile tribunalului nu ajunsesera inca. De altfel, vrajitoarea va declara singura ca “simte de datoria ei sa spuna, pentru a-si descarca constiinta, ca un mai e numar de persoane, de toate conditiile si calitatile, i s-au adresat spre a obtine mijlocul de a ucide si ca desfriul este prima cauza a tuturor acestor crime”.
intrucat cercetarile dezvaluiau lucruri din ce in ce mai grave si mai apropiate de tron, regele, pentru a limita scandalul, a dispus scoaterea din dosare a unor declaratii, carora personal le-a dat foc, iar la data de 1 octombrie 1680, a hotarat chiar suspendarea sedintelor tribunalului.
Este de ajuns sa amintim ca, printre persoanele vizate de depozitiile otravitoarelor, figurau, in afara de doamna de Montespan, favorita regelui despre care am mai vorbit, ducesa de Orléans. Henriette d'Angleterre (invinuita de a fi celebrat chiar in palat o liturghie neagra impotriva sotului ei), doamnele de Polignac si de Gramont (care incercasera, pentru a-l cuceri pe rege, s-o otraveasca pe Louise de la Vallière, contesa de Soissons). Aceasta, avertizata chiar de rege, fuge in Olanda pentru a se salva.
Ai vreo nelămurire?