Cand Shang Yang a inceput, prin 356 inaintea erei noastre, activitatea sa reformatoare sub ocrotirea regelui Xiao Gong (361-338 i.e.n.), regatul Qin era unul dintre cele mai slabe, daca nu chiar cel mai slab, dintre cele sapte principale regate combatante. Pe granita de nord staruia amenintarea permanenta a regatului Zhao, pe cea de vest, a lui Wei si Han (acesta incorporase si regatul Zhou cu vechea capitala Luoyang), iar spre granitade sud si sud-vest presiunea venea din partea celui mai mare regat: Chu.

Celelalte doua regate puternice, Yan si Qi erau prea indepartate pentru a constitui o amenintare. in plus, in Qi existau numeroase preocupari stiintifice si filosofice (in Lin Zi, capitala regatului, fiinta de prin 370 i.e.n. prima academie chineza), care temperau, in oarecare masura, tendintele razboinice ale suveranilor Qi. Ea vest si nord, insa, un alt pericol pentru Qin: triburile nomade Xiongnu (hunii) care atacau in permanenta pentru a recuceri teritoriile luate de la ei de Qin in urma unor razboaie purtate in secolul al V-lea. Qin era insa aparat de granite naturale dificil de trecut: la vest si nord de marele Huanghe, in vest de munti inalti.

Oarecum la adapost, Shang Yang a putut sa-si desfasoare extraordinarul sau spirit de organizator. A impulsionat efectuarea lucrarilor de irigatie si desecari, terenurile din Qin devenind cele mai fertile din China, precum si desfasurarea comertului, favorizat de pozitia geografica a statului, care era ca o placa turnanta intre marfurile chinezesti si cele din Asia Centrala (prin intermediul hunilor). A aparut, astfel, in Qin, o patura extrem de bogata de oameni, asa-zisa noua nobilime, al carei exponent era Shang Yang si a carei doctrina era Fajia. Fa = lege; reprezentantii “Fajia”, “legistii”, erau exponenti ai noii nobilimi, bazata pe avere, care se opunea vechii nobilimi ereditare. Legistii cereau instituirea proprietatii private asupra paman-tului prin cumparare (miezul reformei agrare), incetarea razboaielor intre regate, reforme corespunzatoare epocii. Legistii au pus la baza teoriei lor despre organizarea politica si statala legi severe si un puternic birocratism. in acest fel, ei au introdus in istoria Chinei ideea de lege juridica ca instrument de conducere statala.

Despre epoca istorica traversata de China sunt si astazi discutii intre istorici. Unii dintre ei apreciaza ca forma de proprietate privata asupra pamantului era de tip feudal si ca ea ar fi aparut la sfirsitul mileniului al IIea, inceputul mileniului I i.e.n. Dupa acestia trecerea de la sistemul de proprietati-fiefuri (in general daruite de monarh) la proprietatile cumparate, trecere ce s-a facut cam prin secolele al V-lea si al Vl-lea i.e.n., a insemnat impunerea sistemului feudalo-mosieresc fata de cel feudal timpuriu. Altii, bazandu-se pe existenta a numerosi sclavi considera ca este vorba de trecerea de la sclavagismul timpuriu la cel evoluat, trecere inceputa inca in vremea dinastiei Zhou de Vest. Particularitatea specifica a dezvoltarii formatiunii sclavagiste in China antica a fost mentinerea indelungata a obstei si preponderenta muncii agricultorilor-membri ai obstei asupra muncii sclavilor. Totodata, formele dezvoltate ale sclaviei au coexistat cu cele primitive (timpurii), ca de pilda sclavia casnica patriarhala; sclavia pentru datorii s-a dezvoltat in China relativ tarziu.

Principala reforma economica infaptuita de Shang Yang a fost cea agrara, care prevedea, in esenta, vanzarea si cumpararea libera a pamantului, precum si ingaduinta “lucrarii pamantului pe suprafete nelimitate”. Reforma a ruinat rapid pe membrii obstilor si a permis concentrarea pamantului in mainile noii nobilimi comercialo-camataresti; legea separarii obligatorii a familiilor mari a contribuit si ea la nimicirea vechilor legaturi gentilice obstesti.

Pentru centralizarea eficienta a statului, Shang Yang a trecut la o noua impartire administrativa a statului, dupa principiul teritorial, care nu tinea seama de vechile hotare tribale; regatul a fost impartit in 41 xian (judete), dupa alte izvoare – 31, iar fiecare xian in subunitati conduse de un functionar al statului; cele mai mici unitati administrative au devenit grupurile de 10 si 5 familii, legate prin raspundere solidara in fata administratiei si a legii. Modificand vechiul sistem de stabilire a darilor (o zecime din recolta), s-a asigurat clasei detinatoare un venit anual permanent (un impozit fix raportat la suprafata), independent de marimea recoltei: calamitatile din agricultura apasau acum numai pe micii agricultori, cei care de fapt prestau, de multe ori si in sistemul arenzii, toate muncile agricole.

Trimite prietenilor

Ai vreo nelămurire?