Referat despre credinte, idei si practici religioase in epoca preistorica – partea a treia

In reprezentarile picturale (executate pe peretii grotelor si in partile greu accesibile, parca anume rezervate acestui scop, ale grotelor) figurile animale si umane aveau o semnificatie si o functie magica. La fel si numeroasele statuete de argila, de piatra, de fildes sau de os.

O semnificatie si o functie de aceeasi natura aveau si urmele de miini, contururile unei palme deschise, desenate pe stinca si traducand ideea de “posedare” act presupus ca se realizeaza prin analogie magica. Gindirea omului preistoric. ca si, in genere, aceea a primitivilor de azi era un tip de gandire magica, potrivit careia o actiune figurata plastic (un desen, o pictura, o sculptura) poale avea un efect magic practic, real.

Astfel, un animal este reprezentat in agonie, cu sulita inca infipta in corp, pentru ca in felul acesta animalul sa fie adus (printr-un efect de analogie magica) sub puterea vinatorului. “Uciderea imaginii”, distrugerea ei prin lovituri sau prin sageti trase in animalul pictat, este practicata si azi de bosimani si de ho-tentoti. (Dar o practicau si vrajitoarele din Evul Mediu !). Este si azi prezenta in aproape toate cultele religioase ideea ca figura echivaleaza cu obiectul sau cu subiectul reprezentat, ca fiinta sau obiectul desenat, si desenul insusi sunt in esenta unul si acelasi lucru.

Trebuie sa admitem asadar ca in epoca paleoliticului superior aveau loc (desigur, nu identic in toate zonele geografice) felurite ceremonii cu caracter religios, acte funerare, sacrificiale, practici de incantatii si exorcisme, rituri de vinatoare etc. Probabil ca erau insotite de murmure, cuvinte, formule rostite coral si erau eventual acompaniate de sunetele unor rudimentare instrumente de percutie (sau de frecare, de tipul buhaiului).In cadrul acestor ceremonii rituale un rol esential il aveau si mimica, pantomima sau costumatia bizara (a vrajitorului, a samanului?) imitand infatisarea animalelor.

Probabil ca omul erei paleoliticului tirziu practica si pictarea propriului sau corp, sau chiar deformarile corporale intentionate asa cum procedeaza si unele populatii primitive de azi cu un evident scop magic. Iar de la pictura corporala pana la tatuaj nu este decat un pas.