Deznodamantul romanului este o consecinta a momentului culminant (descoperirea osemintelor lui Nechifor, intr-o rapa) si cuprinde scena praznicului, prelungita prin recunoasterea adevarului de catre cei doi ucigasi (Calistrat Bogza si Ilie Cutui).
Dupa ce Vitoria s-a despartit, la cimitir, de sotul ei (pe care n-avea “sa-l mai vada pana la invierea cea din veac”), are loc praznicul. Ritualul se desfasoara sub lumina soarelui in asfintit, incheind moartea mioritica si lungul drum al femeii.
in timpul mesei, Vitoria ii supune pe cei doi ucigasi (Calistrat Bogza si Ilie Cutui) unui adevarat razboi psihologic: ii arata lui Gheorghita baltagul celui dintai, mentionand ca “este mai vechi” si “stie mai multe”, ori reconstituie scena mortii lui Nechifor, ca si cand ar fi fost de fata.
Cresterea tensiunii sufletesti a lui Bogza, este reliefata printr-o gesticulatie specifica omului incoltit (“Bogza (…) bau pe nerasuflate un pahar de vin, si inca unul”) si printr-o gradare a verbelor care-i denumesc actiunile (“vorbi”, “mormai cu manie”, “racni”, “mugi”), pana in clipa cand barierele se rup: navalind pe usa, Bogza este recunoscut de cainele lui Nechifor, care “se napusti la beregata, mestecand mormairi salbatice cu sange”.
Sugrumat de caine si lovit in frunte cu baltagul de catre Gheorghita, Bogza isi marturiseste fapta, cerand sa fie iertat, pentru a putea sa moara.
Ai vreo nelămurire?