Venit la domnie, Servius Tullius a gasit organizarea sociala, politica si constitutionala ce era atribuita lui Rornuhis. Astfel, societatea era organizata in familii, initial formate pe criterii de inrudire, care erau conduse de “pater familias”, detinatoml autoritatii depline asupra proprietatii, al dreptului de viata si de moarte (jus vitae ac necis) asupra sotiei, copiilor si sclavilor. (Initial, sclavii considerati membrii secundari ai familiei, proveneau cel mai adesea din prizonierii de razboi; in vremea regatului, sclavia nu era baza modului de productie, oi avea trasaturi ptitriarhale, ale sclaviei incipiente.) Parintele familiei tutela si clientii, aceasta forma specific italica, de origine straveche, a ierarhizarii sociale; clientul este cuprins in ginta patronului, il insoteste la razboi si in muncile fundamentale, asigurandu-si astfel obligatia patronului de a-l apara si de a-l ajuta cand se afla la o nevoie. Mai multe familii formau o ginta, care era unitatea sociala de baza.
Ginta, care la romani era fraterna si exogama, era legata prin comunitate de origine (cel putin in primele faze ale dezvoltarii sociale), de nume, asa-zisul “gentilic”, care figura in numele fiecarui membru (numele de persoana sau prenumele, “praenomen”, numele gintii sau numele, “nomen” si porecla, “wgmomem”, care desemna fie ramura gintii, fie o trasatura a persoanei, fie, hi razul a doua porecle, ri una si alta), prin -sarbatori religioase comune, cimitir comun, prin posesiuni agrare comune (“ager publicus”, pamant al statului, spre deosebire de “herediurn”, mica proprietate de “pamant individualÄ‚, transmisibila prin mostenire, de la “heres”=mostenitor folosita pentru casa si curte), prin dreptul reciproc de succesiune pe care-l aveau membrii gintilor, prin obligatia acestora de a se apara reciproc. seful gintii, “princeps”, era ales.
Gintile erau grupate, cate zece, in curii, iar zece curii formau cate unul din cele trei triburi amintite. Barbatii adulti, grupati pe cele 30 de curii formau adunarea poporului, numita si “comitia curiata”, datorita locului de adunare, Comitium, din vecinatatea Forumului. “Comitia curiata” era convocata de rege, prezident al adunarii, ales de aceasta si investit cu autoritate (“imperium”) politica, militara, religioasa ri judecatoreasca (in anumite probleme, cum erau crimele grave). Autoritatea regelui (“rex”) era limitata de controlul consiliului batranilor, numit senat (de la “senex”-batran), care sanctiona si hotararile luate de comisia curiata, pe baza votului (fiecare curie avea un vot).
Membrii senatului, initial o suta, apoi trei sute, se numeau parinti (“patres”), iar insemnele regalii atii era. inca din vremea primilor regi, mantia de purpura, coroaof de aur, sceptrul cu vulturi si scaunul de fildes. Giniile, luata la un loc, compuneau poporul roman (“populus Romanusfl singurul detinator al tuturor drepturilor politice. Reforma lui Servius Tullius, considerata de istoriografi drept o veritabila revolutie politica, rezultat al luptei dintre “populus. Romanus” si plebe, a avut doua efecte imediate: plebeii, au fost primiti in serviciul militar pe cheltuiala lor, ceea care i-a incadrat (“de facto” si “de jure”) in “populus Romanus”,Adunarile pe Comitium se faceau, dupa reforma lui Servius, Tullius, prin organizarea cetatenilor pe centurii (“comitiaj centuriata”), ceea ce conferi centuriei si un rol politic de marimea intai. in felul acesta, rolul curiilor si, de aici, al ginteir si tribului scade considerabil, fiind inlocuit cu cel al centuriilor, constituite dupa avere. in plus, organizarea in triburi teritoriale contribui si ea la diminuarea influentelor gentilice.
Constitutia serviana a marcat intarirea puterii paturile avute, deoarece in cel mai inalt forum de decizie, “comitial centuriata”, fiecare centurie avea cate un vot, ceea ce facea) ca majoritatea sa fie in mana primei clase censitare, care dadea 98 de centurii (deci de voturi) dintr-un total de 193. Urmarea pe plan extern a reformei lui Servius Tullius a fost intarirea statului-cetate, care a capatat, datorita succeselor militare obtinute de armata mult fortificata de catre programul reformator servian, o pozitie dominanta in Latium. Chiar orasul crescu in dimensiuni, lui Servius Tullius atribuindu-i-se ridicarea unui zid fortificat, care cuprindea in incinta si colinele Esquilin, Virminal si Quirinal. Pe plan dinastic, intarirea claselor bogate avu oa efect anularea dominatiei etrusce, dinastia acestora fiind izgonita in timpul urmasului lui Servius Tullius. Acesta, Lucius Tarquinius Superbus, fiu sau nepot al lui L. Tarquinius Priscus, a venit la domnie prin asasinarea lui Servius, caruia ii era si ginere.
Domnia sa tiranica a provocat profunde nemultumiri; pretextul care a dus la rascoala a fost o intamplare de gineceu. Sextus Tarquinius, fiul regelui, o pangari pe virtuoasa sotie a lui Tarquinius Collatinus, Lucretia, care se sinucise. Nobilimea romana, condusa de Collatinus si de Lucius Iunius Brutus, se rascula si-l alunga, in 509 i.e.n., pe Tarquinius Superbus. A fost ultimul rege, Roma intrand in epoca republicii. Servius Tullius a accelerat aceasta angajare a “Cetatii eterne”.
Ai vreo nelămurire?