Referat despre elementele moderne, originale intalnite in romanul lui George Calinescu – prima parte

Comentatorii operei lui G. Calinescu – mai cu seama cei actuali – afirma ca romanele sale depasesc cu mult “spiritul balzacian”, inregistrand implicatii evoluate, moderne.
Tehnica balzaciana adoptata de Calinescu asigura constructiei romanelor sale un caracter armonic. Dar romancierul preia creator aceasta tehnica depasind spiritul ei, asimiland experientele moderne uluitoare si investind opera cu un timbru particular care il distanteaza de Balzac si il releva original.

Daca s-a afirmat cu privire la “Enigma Otiliei” ideea unei distantari de Balzac in ciuda tehnicii balzaciene utilizate, in sprijinul acestei idei ar putea veni chiar modul de a fi al personajelor.

Tragicul balzacian al contemplatiei caracterelor devine comic in viziunea lui G. Calinescu si “Enigma Otiliei” ne pune in fata “unui roman comic clasic”, asa cum afirma I. Negoitescu si C. JalbaFaptul ca Balzac isi intituleaza redutabila sa opera “comedia umana”, replica celebra la “Divina Comedie” a lui Dante, nu schimba cu nimic lucrurile, deoarece nici romanele si nici personajele sale nu sunt comice. La G. Calinescu “caracterul” devine un spectacol grotesc, datorita necontenitei lui energii de a fi, impinsa pana la absurd Spre exemplu, Aglae Tulea depune o energie deosebita in slujba fericirii odraslelor ei neputincioase, Titi si Aurica, pandind cu zelul unui strateg averea si moartea fratelui ei, Costache Giurgiuveanu.
Ridicolul personajului si comicul lui pana la grotesc provin dintr-o capacitate materna exagerata fata de cele doua fiintede o umilitate extrema, si ele prezentate comic de autor.

Malignitatea “babei absolute”, limbutia ei frivola si filozofia elementara si obtuza tintesc aceeasi strategie in favoarea odraslelor ei si sunt tot atatea ipostaze ridicole ale personajului. Cand Felix apare in casa tutorelui sau, Aglae vede imediat in el un mijloc de a indrepta atentia mosierului Pascalopol catre Aurica, si ea va comenta sarcastic perspectiva locuirii Otiliei sub acelasi acoperis cu tanarul student Neputinta de schimba optica mosierului ii prilejuieste reflectii stridente in avantajul progeniturii, invocand stricarea moravurilor din cauza “zanaticelor” si a “infiptelor” care “se spanzura de gatul barbarilor”. Pe Titi, licean intarziat nu se gandeste sa-l faca student ca Felix, pentru ca invatatura ii apare de-a dreptul primejdioasa.

Orice indispozitie fizica a lui Titi este pusa, fara echivoc, sub semnul acestei primejdii: “Mai da-o in plata Domnului de carte, ca n-am sa te fac filozof. Cine citeste prea mult se scranteste”. Personajul este facut din reactii orientate exclusiv spre propia sa cxirasla si care ajung, pnn mecanica lor, previzibile pentru cititor. Aglae exprima dragostea pana la absurd a sentimentului matern, devenita o expresie a individualismului extrem.

Malignitatea “babei absolute” apare, la o prima vedere, nu atat ca o trasatura in sine a personajului, ci ca o reactie materna specifica de egoism biologic. Totul la Aglae cade in raza acestui interes, totul devine pentru ea o tinta de atac. “Aceasta logica absurda a personajului este mereu sursa de comic, si Aglae aminteste mai curand de eroii teatrului clasic comic francez decat de Balzac” – este de parere C. Jalba.