Piesa principala a imbracamintei evreilor semana putin cu toga romani lor: un fel de mantie, dar necroila, din stofa groasa de lina (cea a pastorilor era din par de capra), cu care evreii se si acopereau in timpul noptii. Mantia femeilor era mai lunga si ornamentata cu cateva elemente decorative, in culori.

Sub mantie, singurul vesmint era o camasa de lina sau de pinza, cu mineci, aderenta pe corp, lunga pana chiar mai jos de genunchi si strinsa la mijloc cu un briu de piele. In picioare, sandale. (A umbla descult era semn de mare saracie). Pe cap, un triunghi de pinza fixat cu un cerc.

Barba era semnul virilitatii si al demnitatii. Rasul barbii era un semn de doliu cind barbatii isi si taiau parul, se zgiriau pana la singe si isi puneau pe cap si pe obraz cenusa si praf. Asemenea manifestari rituale stra vechi si care s-au mentinut de-a lungul secolelor aveau rostul de a speria si alunga spiritele mortilor, care ar fi putut tulbura viata celor vii. Mortii erau inmormintati imbracati, clar fara sicriu, punandu-li-se alaturi arme, opaite, vase de bucatarie sau obiecte de podoaba. Cei saraci erau inmormin tati in gropi comune (cf. A. Bertholet).

In forma sa cea mai veche, locuinta evreilor nomazi era cortul, despartit in doua incaperi: una, rezervata barbatului, era “camera de primire”; cealalta, in care stateau femeia si copiii, servea si ca bucatarie. Mobile ca masa, sca une, paturi, nu existau.
In perioada de viata sedentara conditiile de locuit nu s-au schimbat prea mult; marea majoritate a evreilor locuiau intreaga familie intr-o singura incapere. (Incapere in care uneori mai erau tinute peste noapte si una-doua oi sau capre).

Casa sau mai bine zis coliba era din lut, cu aco peris de lemn invelit cu pamint, cu fatada orientata spre miazanoapte, din cauza soarelui prea puternic. Casa nu avea ferestre; doar cateva gauri in perete, pentru a lasa sa iasa fumul. Pe vatra sapata in pamint ardeau crengi, maracini si balegar uscat amestecat cu paie. Un fel de camine existau doar in casele celor bogati.

Trimite prietenilor

Ai vreo nelămurire?