Referat despre literatura in epoca Regatului Vechi – prima parte

Prin amploarea, prin varietatea genurilor si prin inaltul sau nivel artistic, literatura egipteana completeaza ideal tabloul acestei culturi.

Capitolul literaturii incepe cu textele funerare (scrise pe peretii mormin telor, pe sarcofage, pe mobilierul funerar, sau pe papirusuri puse alaturi de decedat). Contineau prescriptii rituale, formule, magice, sfaturi pentru viata de dincolo, s.a. Cele mai vechi sunt Textele Piramidelor, inscriptii fune rare gravate pe peretii interiori ai mormintelor unor regi din dinastiile a V-a si a VI-a, deci din jurul anului 2500 i.e.n. (dar a caror compunere originara este mult anterioara).

Aceste texte din care se cunosc peste 1200, unele chiar de 30-40 de randuri contin formule rituale, incantatii, exorcisme contra serpilor, imnuri, rugaciuni, menite sa-1 apere, sa-1 ajute, sa-1 favorizeze in diferite feluri pe defunct la judecata mortilor si in viata sa de apoi. Unele texte contin si nuclee de mituri si legende. Caracterul arhaic al formulei magice ca cea pentru a se apara de serpi da expresiei literare o vibratie tranie, tenebroasa
“incolaceste-te, sarpe – striga sarpele.

incolaceste-te in jurul puiului de hipopotam care a iesit din mlastini. Pamintule, inghite-l pe cel care a iesit din tine! Prabuseste-te, ramii culcat, si amorteste!”
(trad. de I. Larlan Posto!ache)
Mentinand intr-o voita obscuritate fondul mitologic si caracterul ritual al unor asemenea compozitii, autorii lor prefera aluziile vagi, cultivand un stil poetic (fraza eliptica, repetitii, paralelismul membrelor, aliteratii) in care procedeele au un sens magic adinc, mai mult decat un rost pur oratoric. Un stil in care ideea mitica (de pilda, a sufletului defunctului pornit spre cer spre a-si lua locul intr-o constelatie) se desfasoara in viziuni fantastice de autentic lirism:
“andreapta-se spre cer asemenea soimului, si vesmintele sale sunt ca penele
gistelor salbatice.

Isi ia zborul spre inaltimi asemenea cocorului, saruta vazduhul ea soimul,
se avinta spre cer ca lacusta. Astfel zboara el, departe de voi, oamenilor, el numai este pe pamint, el se afla acum in cer. Acolo, zeita Nut il statorniceste ca stea nepieritoare, alaturi de ea”.