In 702 i.e.n., Sennacherib, beneficiind de serviciile modernei armate asiriene, infrange In doua batalii desfasurate simultan, la Kish si la Kutu, ostile coalitiei elamito-chaldeene, punandu-l pe fuga pe Mardukapaliddin. Ostile asiriene au pradat Babilonul si 200 000 de chaldeeni si babilonieni au fost luati In sclavie.
Acelasi Mardukapaliddin inspira, insa, o noua rascoala in apus. Rascoala, dupa planurile initiale, era impresionanta. Participau fortele Tyrului, S donului, ale oraselor filistinilor, calaretii arabi, o armata egipteana trimisa de faraonul Shabataka din dinastia a XXV-a etiopiana si ludeea. Coalitia era condusa de Ezechias (Hiskia), regele iudeu. Lipsa de unitate a coalitiei i-a permis lui Sennacherib sa supuna rapid, fara lupta, pe majoritatea rasculatilor si sa infranga la Elteke armata egipteana ramasa singura in fata fortei incomparabil superioare a Asiriei. Asediul Ierusalimului, capitala ludeei, unde se refugiase Ezechias, nu este incununat de succes numai datorita unei molime ce izbucneste in armata asiriana. Pe deplin stapan, totusi, pe situatie, Sennacherib impune lui Ezechias un tribut de rascumparare nemaivazut pana atunci: 150 kilograme de aur si 9 000 de argint (surse biblice) sau, dupa surse cuneiforme asiriene, 24 000 de kilograme de argint.
Elamitii, care intre timp, isi rezolvasera problemele interne, navalesc in Babilon, prind pe fiul lui Sennacherib, instalat rege, si Obtin o mare victorie invingandu-l pe insusi Sennacherib, intr-o expeditie maritima, in Golful Persic, pornita de acesta, cu sprijin naval fenician si grecesc, pentru pedepsirea Elamului. In 691 i.e.n., Mardukapaliddin al II-lea, instalat in linutea Babilonului, profitand de slabirea temporara a imperiului lui Sennacherib, organizeaza o mare coalitie antiaeriana. Participau: Elamul, arameii, regatele din vecinatatea Mediei, persii, a doua ramura importanta (prima: mezii) a populatiilor ariene indo-iranice ce se fixasera in estul teritoriului extramesopotamian inca de prin mileniul al II-lea I.e.n. Batalia cu ostile lui Sennacherib, din 691 i.e.n., desfasurata la Halule, se termina nedecis, dar acesta exploateaza in folosul sau evolutia interna negativa din vesnic framantatul Elam.
Intr-o campanie dezvoltata cu multa hotarare, Sannacherib cucereste Babilonul (cetatea cade in 689 i.e.n.). De aceasta data deporteaza sau executa in intregime populatia orasului, pe care-l devasteaza si-l darama din temelii. Prin ruinele Babilonului trece cu plugul, incarca pe vase pamant din oras si-l duce departe, in nord, unde-l imprastie in cele patru vanturi, apoi dirijeaza asupra ruinelor un canal de irigatii, pentru a sterge de pe fata pamantului nesupusul Babilon. Distrugerea orasului, veritabila metropola a Mesopotamiei de mai bine de un mileniu, a facut o profunda impresie asupra popoarelor Orientului antic, a dus la sporirea activitatii antiasirienein intreaga zona.
Distrugand Babilonul, Sennacherib a hotarat sa creeze o noua metropola, demna de puternicul Imperiu asirian. incercarile anterioare n-au avut sorti de izbanda, datorita fie impotrivirii aristocratiei, cum s-a intamplat cu Kar-Tukulti-Ninurta, fie modestiei constructiei, cum era cazul resedintei-fortarete Dur-Sharrukin, construita de Sargon al II-lea, care avea numai trei kilometri patrati.
Sennacherib a ales vechiul orasel Ninive, care servise ocazional de resedinta regala, deoarece beneficia de o buna pozitie strategica. Largeste spatiul intravilan, stradutele inguste devin largi cai de circulatie si procesionale, darima cocioabele, inalta temple si palate fastuoase, planteaza gradini intinse. inconjura orasul interior cu un zid lung de 12 kilometri (protejat de un sant cu apa de 40 de metri latime) inchizand o suprafata de aproape 700 de hectare, cuprinzand 120000 de locuitori. Orasul exterior (dupa Diodor) era un dreptunghi cu perimetrul de 92 kilometri, protejat cu un zid gros de 10 metri, inalt de 30 de metri, inzestrat cu 1500 de turnuri de aparare, a cate 65 de metri inaltime. Ninive etala un lux nemaivazut pana atunci si chiar Sennacherib spunea: “Am transformat intregul oras intr-o asezare stralucitoare ca soarele”. Dar asirienii, spre deosebire de rafinamentul spiritual al babilonienilor, se distin”: geau numai prin gustul colosalului in constructii, toate valorile lor spirituale fiind imprumutate din Babilon. Babilonul, chiar ras de pe suprafata pamantului, ramasese dominant de spiritul Orientului antic. Este unul dintre motivele care l-au impins pe noul rege asirian, Asarhaddon (680-669 i.e.n.), fiul lui Sennacherib cu o siriana, sa recladeasca Babilonul, readucandu-i pe babilonieni din tinuturile unde fusesera deportati de Sennacherib. Declarandu-l pe Asarhaddon urmas al sau, Sennacherib a starnit nemultumirea celorlalti doi fii ai sai care-l ucid. Asarhaddon va face fata situatiei si-si va razbuna tatal.
Al doilea motiv pentru care Asarhaddon a recladit Babilonul a fost dictat de noua orientare a politicii sale, in sprijinul aristocratiei preotesti, cea a zeului babilonian Marduk fiind puternica in zona de influenta a Babilonului. Aceasta orientare a urmasului lui Sennacherib li va influenta, vizibil, politica externa, unde se multumeste numai cu apararea granitelor fixate de Sennacherib. Sarcina sa era, dealtfel, dificila, numai pentru stapanirea si ea nedurabila, a Palestinei si Feniciei, de exemplu, fiind necesare trei campanii desfasurate cu forte ample, in 671, 666, 664 i.e.n. Se aliaza cu Urartu, pentru a-i respinge pe cimmerieni si nu duce decat o singura campanie externa – cea din Egiptul de Jos. Cu toata abilitatea diplomatiei sale si forta armatei asiriene, in vremea domniei sale se intareste regatul Mediei, unificat de Deiokes (728-675 i.e.n.). Era un prim semn al sfirsitului Asiriei, amanat cu o jumatate de secol de prezenta stralucita in epoca a fiului sau, Assurbanipal, ultimul mare suveran asirian, general remarcabil si, totodata, carturar de talent.
Ai vreo nelămurire?