Opera literara este o creatie in versuri sau in proza care prezinta intr-o forma aleasa, prin intermediul limbajului artistic si al al imaginatiei, fapte, intamplari, aspecte din natura, personaje, ganduri, idei si sentimente, reusind sa emotioneze pe cititori. Prin ea, autorul creaza un univers imaginar propriu care este realizat printr-un limbaj literar cu valoare artistica datorita utilizarii expresive a limbii. Limbajul artistic presupune existenta figurilor de stil inglobate in imagini artistice.
Din cele aratate se deduce ca o opera literara se caracterizeaza printr-un univers imaginar, prin care crearea imaginilor artistice si prin folosirea libajului figurat, avand un anumit grad de subiectivitate in functie de tipul ei.
In functie de gradul de subiectivitate si de modalitate, de exprimare a sentimentelor exista trei tipuri fundamentale de opere literare : epice, lirice si dramatice. In operele epice sentimentele sunt exprimate indirect prin intermediul faptelor si al personajelor. Opera epica are ca elemente componente actiunea care se structureaza pe anumite momente, personajele si naratorul. Modul de expunere predominant este naratiunea, fara a include, insa si celelalte moduri.
In operele lirice sentimentele sunt exprimate direct si nu exista actiune, personaje si narator. De aceea nu sunt relatate intamplari, iar naratiunea nu este prezenta ca mod de expunere. Neexistand actiune, nu exista nici subiect literar care sa se structureze in momente ale actiunii.
Locul tuturor acestor elemente este luat, in opera lirica, de eul liric, prin intermediul careia sunt exprimate direct unele stari sau sentimente, idei, atitudini, convingeri ori emotii.
In operele lirice se sugereaza sau se exprima o anumita stare de spirit prin intermediul imaginilor artistice de diverse tipuri : auditive, vizuale, olfactive, dinamice etc.
Totodata, se creaza o atmosfera anume, in deplina concordanta cu trairile eului liric, cu sentimentele exprimate de acesta. De aceea lipseste naratiunea si dialogul, putand fi insa prezenta descrierea si monologul adresat.
Eul liric se dezvaluie, se confeseaza fiind prezent implicit, nemijlocit, in opera si de aceea operele lirice sunt prin excelenta subiective. Gradul de subiectivitate este deosebit de ridicat, pentru ca sentimentele sunt profunde si diverse. De aceea si operele lirice ( populare sau culte ) se clasifica si in functie de sentimentele dominante prezente in discursul poetic : elegie, meditatie, pastel, imn, oda etc.
Pe masura evolutiei liricii, poeziile nu mai comunica o singura stare, un singur sentiment, ci speciile lirice se imbina, elegia cu meditatia, pastelul cu elegia etc.
Mai mult decat atat, prin extindere, termenul liric este aplicat si in celelalte arte – muzica, pictura, film -, vizand prezenta unui mai mare grad de subiectivitate in structura creatiilor respective.
Ai vreo nelămurire?