Acum, in paleoliticul superior, putem admite ca ar fi aparut o categorie diferentiata de restul grupului: persoana care si-ar fi asumat sau careia i s-ar fi incredintat o anumita functie de conducator spiritual. Aceasta persoana ar fi magul, strigoiul, vraciul vindecator deboli primul “profesionist” al omenirii, samanul din societatea primitivilor de azi. Dar asupra naturii functiilor si a pozitiei acestui conducator spiritual in cadrul grupului nu sepotface deocam-data deeit supozitii.
Nu putem cunoaste cu certitudine viata interioara a omului epocii paleolitice; dar, cel putin, putem banui existenta la aceasta data a unor credinte animiste.
Lumea spiritelor rele, maligne, era desigur considerata cum va continua sa fie considerata si mult mai tirziu, in epocile istorice a fi si cauza bolilor. Ceea ce inseamna ca tratamentul era de resortul celui care detinea (macar tem-porar, nu permanent) cea mai veche functie specializata: a vrajitorului, a samanului, a celui care va deveni mai tirziu preotul-vindecator. “Medicina s-a nascut odata cu religia” (M. Sendrail). Dar, pe linga o terapeutica ce se confunda cu magia, putem presupune si existenta unei medicine cu caracter pozitiv, aparuta odata cu descoperirea intimplatoare a virtutilor terapeutice reale ale unor plante.
Marea calamitate a omenirii epocii paleolitice (cand putini indivizi ajungeau sa depaseasca virsta de 30 de ani) era reumatismul. Examenul osteologic a 86 de schelete de neanderthalieni, provenind dintr-o singura necropola, a gasit 92 de vertebre atinse de osteoartroza cronica.
Totusi, se pare ca rahitismul si tuberculoza nu erau inca cunoscute. in schimb, pe linga faptul ca reprezentarile plastice ale numeroaselor “Venere” steatopige aveau un caracter evident simbolic, se crede lotusi ca diformitatile obezitatii erau efectiv frecvente in anumite zone geografice (ca azi, la unele populatii din sudul Africii).
Ai vreo nelămurire?