Desi exista deja o categorie semispecializata de mestesugari, nu se poate totusi vorbi inca de o adevarata diviziune a muncii, intrucat aceste categorii continuau sa se ocupe si deci sa se intretina din vinatoare si pescuit, din agricultura si din cresterea vitelor. “Specialistul” exclusiv, omul specializat intretinut si hranit din excedentul de hrana al grupului in schimbul produsului muncii sale specializate, omul deci care traieste exclusiv din produsul abilitatii sau al “specialitatii” sale, va apare in era metalelor si a practicarii mai intinse a olaritului cu ajutorul rotii olarului.
O categorie oarecum specializata tipica pentru epoca bronzului, este adevarat, clar care isi face aparitia inca in neolitic este cea a sapatorilor care extrageau silexul necesar confectionarii uneltelor. In acest scop se sapau puturi pana la o adincime de 16 m. Din fundul putului pornea, orizontal, o foarte scunda galerie de exploatare. In Iutlanda s-au gasit 25 de asemenea puturi datand din mileniul al III-lea i.e.n.; iar in Anglia (la Grime's Graves), pe o suprafata de 13 ha s-au gasit urmele a nu mai putin de 366 de puturi de exploatare a silexului, datand din mileniile al III-lea si al II-lea i.e.n., perioada local neolitica.
Nu putem sti cu precizie, dar putem banui ca intr-o asemenea societate in care apar deja manifestari razboinice si chiar asezari fortificate (in faza premergatoare epocii metalelor), se va fi produs si o diferentiere sociala pe baza unei functii militare cu caracter ocazional sau permanent.
Si sub raport sanitar, epoca neolitica prezinta deosebiri notabile fata de paleolitic.
Folosirea vaselor de lut ars a permis o coacere mai completa a alimentelor. Odata cu aceasta, insa, prin distrugerea elementelor naturale, prin distrugerea vitaminelor au aparut diferite avitaminoze ca rahitismul, pelagra, scorbutul, etc. De asemenea, au aparut acum si cariile dentare. Pe de alta parte, aglomerarile din asezarile de tip nou satele au favorizat contaminarile. Examenul osteologic al scheletelor din epoca neolitica arata ca tuberculoza a inceput sa fie destul de raspandita. Sifilisul in schimb (care de asemenea lasa determinari pe sistemul osos) nu este atestat de scheletele nici unei statiuni neolitice din Europa, Asia sau Africa.
Apare in aceasta epoca (si in mezolitic) si o noua patologie: cea a unor boli ale sistemului nervos. Pentru tratarea lor intervin “neurochirurgii” vracii care efectuau trepanatii pe viu. Zecile de cranii trepanate descoperite pana act riscurile de hemoragie sau de infectie sa fie cat mai reduse. Rezultatul unor astfel de interventii, evident ca nu-l putem cunoaste; fn orice caz, multa dintre orificiile (circulare sau rectangulare) practicate cu ajutorul unei lame de diorita sau obsidiana, prezinta o cicatrizare perfecta a conturului osos: ceea ce inseamna cel putin ca bolnavul a supravietuit operatiei. Probabil ca era vorba mai degraba de un rit magic ceea ce insa nu exclude ipso facto si un eventual efect terapeutic pozitiv. Era un rit derivat din conceptia potrivit careia orice boala si cu atat mai mult o boala a sistemului nervos se datoreaza actiunii unor forte oculte malefice, care trebuiau exorcizate pe calea magiei.
Ai vreo nelămurire?