La mai putin de un deceniu de la cucerirea, fara lupta, a Egiptului, de catre Alexandru cel Mare, in 323 i.e.n., in Alexandria, capitala fundata de cuceritor, se instala cel mai important dintre diadobii imperiului macedoneanului: Ptolemeu Lagos. Avea atunci 44 de ani.
General stralucit, politician, abil, aureolat de inrudirea, necontestata in epoca, cu imparatul , caruia ii salvase viata (de aici porecla: Soter = Salvatorul), Ptolemeu a transformat Egiptul in cel mai puternic stat al lumii elenistice. Prima manevra a fost aducerea la Alexandria a trupului imparatului (acesta murise in Babilon) si zeificarea lui. A doua: indepartarea lui Cleomenes, ce-i fusese dat ca adjunct in satrapia egipteana. Prevazand reactia de ostilitate a regentului imperiului, Perdicas, se alie din vreme cu alti diadohi, astfel incat, in 321 i.e.n., cand acesta porni asupra Egiptului conducand o expeditie de pedepsire, fu asasinat de un grup de ofiteri.
O amenintare serioasa incepu sa o constituie Antigonos Monophtalmos, al carui apetit nu se multumise cu Patagonia si Cappadocia, smulse lui Eumenes, cu Siria castigata de la Seleucos si cu insulele egeene si Grecia. Antigonos viza bogatul Egipt, in ideea restabilirii imperiului macedonean. Ptolemeu transa in favoarea sa victoria, intr-o prima izbire cu trupele lui Antigonos, conduse de fiul acestuia, Demetrios Poliorcetul, in Gaza, 313 i.e.n., silindu-l sa abandoneze Siria.
Victoriile obtinute de coalitia diadohilor il silira pe Antigonos sa accepte, in 311 i.e.n., o noua impartire a imperiului lui Alexandru cel Mare, in urma careia Ptolemeu obtinu partea sudica a Siriei, pe care, dealtfel, o stapanea dupa victoria din Gaza. Ptolemeu inaugura, dupa aceasta data, politica de expansiune maritima ce va caracteriza pe aproape toti Lagizii. Nu renunta la ea nici dupa ce prima sa tentativa fu spulberata prin infrangerea suferita in 306 i.e.n. de catre flota sa la Salamina. Continua sa-si dezvolte flota, atat cea comerciala, cat si cea militara, pe care o dota cu corabii moderne, in general pentere si heptere (5 si 7 randuri de vaslasi), pe atunci veritabilele “cuirasate” in luptele navale. Adapta portul din Alexandria pentru a face fata tranzitului maritim in crestere, lasind in continuare mai vechiului oras, din apropierea Alexandriei, Naucratis, posibilitati largi de a-si dezvolta vocatia maritima.
Dupa exemplul lui Antigonos Monophtalmos care-si luase, in 307 i.e.n, titlul de rege al Asiei, in 305 i.e.n, Ptolemeu Lagos isi lua titIul de rege al Egiptului, devenind Ptolemeu I, foudatorul dinastiei Lagizilor. Trebui, in 305 i.e.n., sa faca din nou fata atacului lui Antigonos, pe care-l respinse.
In 301 i.e.n., transa definitiv disputa cu acesta: coalitia impotriva “regelui Asiei” formata din Potlemeu I, Seleucos, Lysimaohos, si Cassandros (fiul si mostenitorul Iui Antipatros), obtinu victoria decisiva de la Ipsos, in Frigia. Antigonos pieri in aceasta lupta, tm cativa ani, pana in 294 i.e.n., Ptolemeu I ajunse sa stapaneasca Palestina si Goelesiria (sau Talebena, regiune intre Liban si Antiliban, in sudul Siriei) in est, Libia si Gyrena in vest, precum si insula Cipru. La interior, pentru a impune dinastia sa si stapanirea grecilor, incerca sa creeze o legatura cu cultul dinastic egiptean, instituind cultul zeului Sarapis, care imbina trasaturile zeilor importanti ai grecilor si ai egiptenilor. Din Alexandria, oras conceput cu generozitate, avand artere largi, numeroase gradini si terme, facu un municipiu impunator, cel mai frumos din intregul Orient elenistic. Prin actiunea de atragere aici a literatilor si savantilor greci, Alexandria a devenit si centrul spiritual al lumii elenistice. Doua notabile realizari in domeniu sunt legate de numele lui Ptolemeu I. Prima a fost punerea bazelor complexului “Muzeion”, un centru al activitatii stiintifice si culturale prevazut cu un observator astronomic, o gradina zoologica si celebra Biblioteca din Alexandria.
Crearea celebrei Biblioteci ii este atribuita, in general, lui Ptolemeu al II-lea; acesta, insa, doar a imbogatit-o. (Biblioteca numara, la un moment dat, 500 000, dupa altii 700 000, de manuscrise.) in vremea lui Ptolemeu I, mai exact in 307 i.e.n., s-a refugiat la Alexandria Demetrios din Phaleron, om politic si filosof atenian, tiran al Atenei intre 317 – 307 i.e.n.; acosta 1-a convins pe Ptolemeu I sa organizeze o biblioteca si a fost si primul ei custode. El a murit in 282 i.e.n., la Busiris, unde fusese exilat de Ptolemeu al 11-lea, in 283 i.e.n., cand acesta s-a urcat pe tronul Lagizilor.
A doua a fost ridicarea pe insula Pharos (la intrarea in portul Alexandria de care a fost legata tot atunci cu un dig), a celebrului far de la Alexandria, construit din marmura alba de arhitectul Sostratos din Cnidos. Farul, prevazut in varf cu doua focuri, avea o inaltime de 180 de metri, a dainuit 16 veacuri (din 285 i.e.n. pana in 1300 e.n.) si a fost considerat una din cele sapte minuni ale antichitatii. Ptolemeu I nu lasa succesiunea la voia intamplarii: preferind, in locul fiului sau cel mai mare, Ptolemeu Keraunos, indepartat de la curte, pe cel ce va deveni Ptolemeu al II-lea (Philadelphos), il asocie pe acesta la domnie, in 285 i.e.n., iar, dupa doi ani, avand varsta de 84 de ani, se stinse, fiind singurul dintre diadohii lui Alexandru cei Mare care a murit de moarte naturala.
Ai vreo nelămurire?