Incarcat, cu toate perlele si jadurile coroanei, Zhou Xin, ultimul suveran din dinastia Shang, medita o clipa, privind cerul de pe terasa palatului sau din Shanxi (Anyang de azi), inainte de a se arunca in rugul inmiresmat ce i-l pregatisera servitorii sai credinciosi. Oare Ia ce s-o fi gandit temutul rege? La stramosii sai Shang (Primul eveniment sigur din istoria Chinei, consemnat in izvorul istoric principal Shiji-“insemnarile istorice” care cuprinde in 130 de capitole, redactate de Sima Qian-sec. II -I i.e.n., intreaga istorie a Chinei, do la perioada legendara la secolul I i.e.n., este intemeierea dinastiei Xia care a domnit intre 2020 – 1760 i.e.n. Acesteia i-a succedai dinastia Shang sau Yn, intemeiata de Ceng Tang, pana in 1050 i.e.n., dupa alte cronologii 1122 i.e.n) , sau la razvratitul Wu Wang, care-i spulberase ostile, cu cateva zile inainte, langa localitatea Muye? Era in anul 1050 inaintea erei noastre.
In acea vreme China, favorizata si de blandetea climei si de darnicia solului aluvionar din valea lui Huanghe (Fluviul Galben), leaganul civilizatiei chineze, avea o istorie indelungaia, iar chinezii isi numisera tara Zhonghua=infloritoarea de mijloc (Chinezii si-au numit tara in mod diferit; din aceste nume sa pastrat pina astazi, in numele Republicii Populare Chineze, numai Zhonghua. Numele folosit astazi de istorici, China, nu este chinezesc. El este derivat din radicalul Qin sau Tin, de catre persi, in secolul al III-lea i.e.n., din denumirea unuia din regatele combatante-Qin) . Zhou Xin pierea in 1050 i.e.n. datorita propriilor greseli. Prin politica sa incurajase faramitarea feudala a pamanlurilor – monopol regal in exclusivitate si inainte si dupa dinastia Shang – iar apasarea nemiloasa la care supusese triburile ce-i erau vasale, mai ales puternicul trib Zhou, din vestul Chinei, il ridicase pe acesta la lupta.
Condusa cu pricepere militara de regele tribului, Wu Wang (wang = rege), armata din Zhou obtine o victorie de necontestat (langa Muye) si armata lui Zhou Xin, cata mai ramasese, se preda noului suveran. Cu aceasta se considera incheiata perioada statului sclavagist timpuriu chinez ; in aceasta perioada, apare scrierea hieroglifica (legata initial de practicarea cultului), precum si calendarul, care avea 12 luni a cate 30 de zile si un an bisect de 13 luni. Venind in fruntea statului chinez, Wu Wang intemeiaza dinastia Zhou, cea mai lunga dintre dinastiile imperiale chineze, care s-a intins din 1050 in 249 i.e.n. (256 i.e.n., dupa alte cronologii) si a fost sub-impartita in Zhou de Vest (1050-771 i.e.n.) si Zhou de Est (771-249 i.e.n.), aceasta ultima subsumand si perioada 403- 221 i.e.n. a regatelor combatante.
Wu Wang a inceput construirea unui nou oras de resedinta Luoy, devenit mai tarziu Luoyang, in provincia Henan, folosind ca forta de munca o parte din populatia din regatul Shang, transformata in schrvi, cea care s-a opus noilor suverani Zhou. Cu timpul, acestia au fost “improprietariti” si fixati acolo, supusi legilor din Zhou. Dupa victorie, Wu Wang a daruit 71 de tinuturi (devenii e regate semidependente de Zhou), intre care 53 rudelor regelui. Aceasta danie si improprietarirea de mai sus aveau un caracter special, deoarece regele ramanea in continuare unicul proprietar al intregului pamant arabil, avand dreptul sa-l ia inapoi; asa-zisii proprietari plateau periodic monarhului o taxa. O formula de proprietate obsteasca, care exista dinaintea dinastiei Zhou si s-a mentinut mult dupa aceea, era cea a “ogoarelor cu fintana”, inconjurate de pamanturile a 8 familii. Guvernatorii tinuturilor formau inalta aristocratie si vegheau la nestirbirea intereselor monarhului.
In timpul domniei lui Wu Wang si dupa aceea, in tot cursul dinastiei Zhou de Vest, a fost extinsa la scara larga irigarea organizata, mestesugurile si comertul au luat un avant deosebit, numarul sclavilor a crescut considerabil, s-a dezvoltat marea proprietate funciara, iar statul s-a intins considerabil. Tot in aceasta perioada se cristalizeaza limba chineza. Totusi, nici noul monarh si nici urmasii sai n-au reusit sa stopeze procesul de faramitare feudala ce se dezvoltase anterior; ba chiar, prin daniile sale, Wu Wang a contribuit la accentuarea acestui proces, care avea sa duca, in final, la slabirea puterii centralizate monarhice.
China n-a mai putut rezista, astfel, presiunii migratiilor din nord si, catre 771 i.e.n., ultimul suveran din dinastia Zhou de Vest este silit sa abandoneze vechea capitala imperiala, pentru a se stabili in Henan. Din ace! moment suveranii Zhou (Zhou de Est) avura, cu rare exceptii, numai o putere nominala, China fiind impartita intr-o duzina de principate ce-si disputau suprematia. Aceasta criza politica, care ajunsa la tensiunea maxima a caracterizat perioada regatelor combatante, era insotita de punerea in discutie a religiei traditionale prin cautarea unei noi etici politice cu Con-fucius (551-479 i.e.n.), a unei evaziuni asociale, mai tarziu mistice, cu Lao Zi.
Ai vreo nelămurire?