Intelegand ca Sparta nu va fi niciodata loiala Atenei, intuind intentia de dominatie a lacedemonienilor asupra intregii Grecii, Temistocle a determinat fortificarea Atenei si Pireului, starnind protestul Spartei. Totodata, reorganizand si intarind flota Atenei, capata o pozitie dominanta in Liga deliana, Atena devenind practic stapana de necontestat a unui imens imperiu maritim.
Tot Temistocle a dat ideea, aplicata mai tarziu de Cimon, de a uni Atena cu Pireu! (despartite de o campie de zece kilometri) prin intermediul a doua ziduri – “zidurile lungi” -, la adapostul carora legatura dintre cetate si portul sau putea fi aparata cu usurinta contra oricarui invadator. In lupta pentru putere, ce se dadea in sanul Atenei, cu Aristide, dar mai ales cu Cimon, fiul lui Miltiade, militar valoros, autor al unor importante victorii ateniene contra persilor (la Eurymedon, la Salamina de Cipru si in Tracia), Temistocle gresi printr-o prea manifesta pornire contra Spartei; el propusese chiar incendierea, in timp de pace, a flotei spartane.
Acuzat ca-i uraste pe spartani mai mult decat pe persi, Temistocle fu ostracizat in 472 i.e.n. Condamnat la moarte in timp ce se afla in exil, Temistocle fu silit sa se refugieze la dusmanii sai (intai la Admet, regele molosilor, apoi la Xerxes). Coplesit cu onoruri de “Marele Rege” Temistocle se retrage la Magnesia (orasel din Asia Mica, la sud de Efes, pe raul Meandru), unde, in 464 i.e.n., muri fara a-si fi implinit cea mai arzatoare dorinta: reintoarcerea in patria care-l invinuise de tradare.
Plutarh spulbera aceasta invinuire relatandu-ne moartea sa: in urma solicitarii regelui persan de a contribui la anihilarea flotei grecesti, ce sustinea o rascoala antipersana a Egiptului, Temistocle se sinucide; ..regele, al'land de pricina si de chipul mortii lui Thenustokles, s-a minunat si mai mult de el si s-a purtat si de aici inainte cu multa omenie fata de prietenii si rudele lui.”
Ai vreo nelămurire?