In 2367 i.e.n., devenea patesi (conducator dependent de rege, de lugal) al statului cotate Lagasli, de pe cursul inferior al fluviului Tigru, una dintre cele mai remarcabile personalitati ale Sumerului: Urukagina. Iubit de popor – dealtfel, venise in fruntea Lagasbului in urma unei rascoale populare condusa de el – Urukagina are, in istoria Sumerului, o importanta deosebita, in ciuda scurtei sale domnii (2367 – 2360 i.e.n.). El a aplicat, in favoarea populatiei, un sistem de reforme care a fixat ideea de drept in Mesopotamia. Civilizatia sumeriana de dinaintea sa avea o vechime de peste un mileniu.
In anul rascoalei care l-a adus in fruntea Lagashului pe Urukagina, cetatea se afla sub hegemonia temporara a Kishului, ceea ce explica de ce Urukagina, alungan-du-1 pe conducatorul Lugalanda, este la inceput doar patesi. Dupa un an s-a eliberat de tutela si s-a intitulat lugal; dealtfel, el insusi socoteste primul sau an de domnie de la aceasta data. Criza sociala din Lagash, care a permis lovitura de stat a lui Urukagina, se datora apasarii, pe toate planurile, inclusiv economic, exercitata de aristocratie. Regele sau patesi incasa impozite generale de la populatia libera din asezarile rurale si din oras, de la temple, ce-si compensau pierderile prin incasari suplimentare pe servicii, in special inmormantari. Sistemul de incasare – functionari-supraveghetori ai caselor de pescari, pastori, corabieri, agricultori etc,permitand abuzurile, inasprea exploatarea. Aristocratia proceda la fel, dedandu-se chiar la jefuirea oamenilor de rand.
Neavand origine regeasca (era numai nobil), Urukagina si-a intemeiat puterea pe dreptul divin. intr-o inscriptie, spune: “Cand Ningirsu, viteazul lui Enlil, a dat lui Urukagina domnia asupra Lagashului si in fata a 10 sori de barbati (1 sor = 3 600) a proclamat puterea lui, acosta (Urukagina) a infaptuit poruncile divine anterioare si a statornicit cuvantul spus de regele sau Ningirsu”. Urukagina a proclamat din nou, ca proprietara a pamantului, trinitatea divina Ningirsu, Baw si copilul lor.
A fost primul pas spre reforme, deoarece pamantul, ce devenise parte a gospodariei functionarilor si preotilor templelor patesiului, s-a reintors sub guvernarea dreptului cutumiar obstesc, cu vechile impozite in natura, mai mici. Aceasta a dus si la restabilirea vechii organizari judecatoresti in asezarile rurale. Urmatoarele masuri ale lui Urukagina (de fapt, prima masura luata, in scopul cresterii sprijinului sau de mase, a fost dublarea cantitatii de alimente data de patesi tuturor membrilor obstii) au fost: inlaturarea supraveghetorilor de impozite, scutirea de dari a templelor, dar, in acelasi timp, reducerea taxelor religioase pentru servicii, interzicerea acapararii de catre oricine, inclusiv de catre sefii militari, a averii mobile si imobile a ostasilor inferiori si a vaduvelor acestora, introducerea actului de vanzare “cu preturi platite drept, cu arginti buni”, desfiintarea dreptului femeilor de a desface casatoria si a poliandriei (femeile aveau dreptul la doi barbati); a alcatuit, de asemenea, legi impotriva hotiei, jafului, omorului, cametei.
Numarul barbatilor cu drepturi depline a fost crescut de Urukagina la 36 000, de zece ori mai mult fata de lugalii anteriori, ceea ce a facut sa i creasca popularitatea. S-a preocupat de imbunatatirea retelei de irigatii, de construirea templelor. Intuind efectul negativ ce-l puteau avea reformele sale in randul aristocratiei, Urukagina si-a luat unele masuri de aparare, intre care construirea unui puternic zid in jurul cartierului principal al cetatii, Girsu. Aristocratia rasculata din Umma, condusa de Lugalzagissi, a fost infranta, la inceput, de Urukagina. Dar cum lupta impotriva reformelor acestuia nu era numai cauza Ummei, Lugalzagissi obtine ajutorul Urukului. Urukagina care rezista bine, datorita fortificatiilor, in Girsu, va fi pana la urma infrant de lipsa de ahmente (in intregul Lagash) care a provocat, intre altele, si fuga sclavilor. Lugalzagissi pustieste Lagashul, anexeaza Urukul, Larsa si Elamul , cucereste, dupa cum atesta unele inscriptii, intreaga Mesopotamie, intemeind primul mare imperiu oriental. Lagashul distrus va avea nevoie de trei secole pentru a-si reveni si renasterea sa este legata de numele lui Gudea, patesi al statului prin 2050 i.e.n., si a fiului sau Ur-Ningirsu.
Stat in sud-vestal iranian, cu capitala la Sasa, care a dezvoltat o cultura preistorica ce urca pina spre inceputul mileniului al IV-lea i.e.n. Elamitii au intretinut strinse legaturi cu statele mesopotamiene. Dupa supunerea sa de catre Lugalzagissi, Elamul a cazut, in secolul al XXIII-lea i.e.n., in stapinirea akkadienilor condusi de Sargon Sharru-kin apoi a statului Ur (secolul al XXI-lea i.e.n.). Elamitii nu intirziara sa se elibereze, insa, de tutela sumeriana, chiar cucerira Urul (1930 i.e.n.). Elamul era condus de o monarhie creditara (ereditatea era stabilita pe linie materna). in secolul al XIII-lea i.e.n. Elamul a cunoscut o perioada de inflorire, remarcabila in toate privintele, a fost o vreme (sfirsitul secolului al Xll-lea i.e.n.) supus de Babilon, renaste din nou in secolul al VIII-lea i.e.n. (regatul neo-elamit), dar este distrus de Assurbanipal. Susa se reface de-abia in secolul al Vl-lea i.e.n., cand Ahemenizii isi stabilesc acolo resedinta.
Ai vreo nelămurire?