“Duiliu Zamfirescu a fost inainte de toate un artist si,poate,unul dintre cei mai mari stilisti din cati a cunoscut literatura romana.” – Eugen Lovinescu
“Viata la tara” este un poem al vietii campenesti… Cand o opera literara dovedeste o dragoste atat de reala pentru viata la tara,pentru pamantul tuteler,cand ne zugraveste atatea suflete cinstite si idealiste,cum poate sa nu fie privita ca o opera inaltatoare?A devenit o opera clasica si nationala datorita rirsipirii de poezie simpla prezenta,optimismului sanatos,artei discrete cu care a fost scrisa si simtul masurii si al limbii.
“Viata la tara” este primul sau mare roman aparut in 1894,cu scene unice de vanatoare desfasurate pe lac,cu nevinovatia copilei care iubeste pe baiatul de langa dansa si desmiarda miloasa pasarea pe care el a ranit-o,scena de inalta noblete sufleteasca in care tanarul venit din strainatate infrunta bestiile politienesti care chinuiesc pe taranii ridicati contra nedreptatii…
Mai intai de toate insa acest roman este cu totul lipsit de acea filosofie care face pete dizgratioase in alte opere ale sale.Satira e serioasa si justificata pe deplin.Acest roman unic in litertura romana infatiseaza clasa boiereasca prin cateva familii care s-au strecurat prin negura fanariota.
Fara a fi un mare romancier,Duliu Zamfirescu merita elogii pentru finetea unor analize,pentru creerea atmosferei mondene,in fine,pentru sobrietatea stilistica si intuitiile lui in legatura cu tehnica romanului.
Pasajele din acest roman contin amanunte realiste,umoristice sau gratioase cre dau viata si adevar intregului tablou.
Tot despre acest roman s-a spus si ca se valorifica in totalitatea lui,prin finetea si atmosfera sentimentala,prin arta alcatuirii si a expresiei.E tot armonios,aici se aude rezonanta timbrului sau sufletesc,aici se cristalizeaza limitele si posibilitatile creatorului epic.
Desi romanul este bazat pe caracterul clasic al scrierilor ,se poate distinge un inceput de modernitate.
Ceea ce ramane remarcabil in romanul “Viata la tara” sunt pasajele consacrate sentimentului erotic si domesticitatii pasnice.Astfel,acesta devine un roman al privirii care descopera mereu un dincolo.
“Daca nu acceptam ideea ca “”Viata la tara”” este rodul unei fericite experiente,va trebui sa descoperim in creatia lui Duliu Zamfirescu invarianta care defineste universul sau fictional ca autentic.”
El surprinde in mod fantastic in aceasta opera literara “farmecul trist al singuratatii romanesti” pe o intuire fundamentala a sensului peisajului romanesc.
Astfel,el si-a consacrat intregul renume impreuna cu operele sale in patrimonial litaraturii romanesti,alaturi de alti scriitori de mare valoare simbolica.
Ai vreo nelămurire?