A fost suveranul persan al carui nume a insotit caderea prestigiului persan in lumea oriental-mediteraneeana. Mai apropiat de Ahemonizi chiar decit tatal sau, Darius I, prin mama sa, Atosa (era deci, dupa mama, nepot al lui Cyrus cel Mare), Xerxes I a condus destinele Imperiului persan, asa cum il mostenise – cel mai intins si mai puternic imperiu al Orientului Mijlociu antic – intre 486-465 i.e.n.

Inca de la inscaunarea sa, Xerxes I trebui sa faca fata rascoalelor Babilonului si Egiptului si aici se manifestara primele semne importante ale slabiciunii imperiului construit de inaintasii sai. Chiar si atitudinea persana in teritoriile supuse, proverbiala toleranta ahemenida, facu loc, in campaniile de reprimare babiloniana si egipteana, unei violente extreme, templele fura distruse si chiar marele zeu babilonian Marduk, caruia suveranii ahemenizi i se inchinasera, avu de suferit (ostasii persani ii distrusera templele, iar statuia sa de aur fu topita). inlocuirea tolerantei cu violenta era un semn in plus al declinului. intre timp, incurajati de victoria de la Marathon, grecii continuau sa mentina, in vest, o stare de conflict suparatoare pentru Colosul persan.

Daca initial, in vremea lui Darius I, rezistenta grecilor nu parea a fi mai mult decat un conflict local, intepaturi la imensa granita occidentala a Imperiului, in vremea lui Xerxes I, razboiul cetatilor grecesti peninsulare cu Persia (razboaiele medice) devenira capitale pentru autoritatea ahemenida. Pe plan militar, cu toata superioritatea zdrobitoare (cel putin numerica) a armatelor persane, grecii iesira victoriosi din confruntarile decisive. Xerxes I nu reusi decat o singura victorie care, insa, se intoarse, pe planul prestigiului, impotriva sa.

Este vorba de lupta de la Thermopile, unde masacrarea a cateva sute de spartani sub comanda lui Leunidas de catre o armata de zeci de mii de persi (si aceasta cu mare dificultate, dupa o batalie care, raportata la fortele ce se confruntau, a durat incredibil), i-a trecut pe spartani in legendele popoarelor si i-a ridiculizat pe persi. Pregatita timp de doi ani, marea invazie persana in Grecia, inceputa in 481 i.e.n., se izbi nu numai de hotararea grecilor de a rezista cu orice pret, ci si de abilitatea comandantilor acestora.

Astfel, grecii lasa Atena in mina lui Xerxes I, care-si pierde vremea cu jefuirea si incendierea cetatii, dar ii pregatesc catastrofa de la Salamina (480 i.e.n.), in urma careia Xerxes I este silit sa se retraga. Armata persana, lasata sub comanda generalului Mardonius, fu zdrobita de grecii comandati de Pausanias, in celebra batalie de la Plat cea (479 i.e.n.). Infrangerea persilor deveni totala la Capul Mycale (langa Samos) prin scufundarea flotei lor, simultana cu lupta de la Plateea, de catre vasele de razboi grecesti. Planurile de cucerire a Peninsulei fura abandonate de Xerxes I, cu toate ca, timp de inca un secol si mai bine, amenintarea persana a plutit deasupra Eladei.

Xerxes I, care, poate mai bine decat orice suveran persan de dupa el, a reprezentat prototipul monarhului molesit, opus traditiilor ariene de vigoare, de cumpatare, de energie, si-a consacrat anii de domnie intrigilor de curte si a pierit in urma unei revolte de palat, ucis de Artabanos, chiar omul sau de incredere (comandantul garzii regale). Puterea persana, in declin, va mai fi, totusi, mentinuta de fiul lui Xerxes I, Artaxerxes I , la un nivel care-i va permite sa pastreze Egiptul si sa se amestece in treburile Eladei.

Trimite prietenilor

Ai vreo nelămurire?