Inca de la inceputul ostilitatilor, Germania si Austro – Ungaria au cerut Romaniei, in baza tratatului din 1883, sa intre in razboi alaturi de ele. Dar majoritatea politicienilor si opinia publica erau impotriva aliantei cu puterile centrale.

In urma Consiliului de Coroana de la Sinaia din 3 august 1914, guvernul roman a hotarat sa adopte oficial o politica de neutralitate fata de razboiul mondial. In perioada neutralitati 1914-1916, caracterizata printr-o expectativa militara, tarile beligerante vor exercita presiuni diplomatice menite in a obtine colabborarea militara a Romaniei. Tarile Antantei ofereau provinciile romanesti din Austro – Ungaria iar puterile centrale recunosteau dreptulurile Romaniei asupra Basarabiei. Guvernul liberal condus de I.C.Bratianu a semnat un tratat politic si o conventie militara cu Antanta in august 1916. La cerea ultimativa a aliatilor, Romania declara razboi Austro – Ungariei la 15 august 1916.

Armata romana, victorioasa in Translivania este nevoita sa se retraga, frontul stabilizandu-se in sudul Moldovei. Refacuta cu ajutorul misiunii militare franceze, armata romana obtine in vara anului 1917 victoriile de la Marasti, Marasesti si Oituz. Romania nu poate valorifica aceste victorii datorita evenimentelor politicce din Rusia (revolutia Bolsevica). Instaurarea regimului communist in Rusia si dezintegrarea armatei ruse a facut imposibila continuarea rezistentei, Romania fiind obligata sa accepte conditiile grele ale pacii de la Bucuresti Buftea (7 Mai 1918). Sfarsitul razboiului gaseste Romania in tabara beligerantilor.

Trimite prietenilor

Ai vreo nelămurire?