Simbolul central al poeziei “Plumb” de George Bacovia este chiar termenul care apare in titlu; repetat de inca sase ori, in pozitii simetrice, in fiecare dintre cele doua catrene, termenul indica obsesia convertirii universului cunoscut, in cenusiul mineralului.
Simbolul este un procedeu expresiv prin care un termen concret (metalul plumb, in cazul de fata) sugereaza, prin corespondenta analogica, o seama de stari sufletesti abstracte.
Cele doua trasaturi ale termenului concret fiind culoarea si greutatea, acestea ar putea sa aiba mai multe semnificatii:
a) Cenusiul ar putea sugera plictisul, monotonia si uratul care caracterizeaza lumea bacoviana. Rezultat din amestecul dintre alb si negru (culori predominante in lirica poetului), cenusiul este culoarea humei in care se intorc toate lucrurile, ca.si oamenii.
b) Elementul care contribuie la intoarcerea in huma este greutatea. Sub povara ei are loc regresiunea, caderea in timp, de parca Destinul insusi este de plumb si -l preseaza pe om, adancindu -l treptat, dar implacabil spre golul Nefiintei. De aici, sugestia unei stari sufletesti apasatoare, intr-un decor in care plumbul a invadat totul, pana si moartea.
Ai vreo nelămurire?