“Regele spionilor”, cum l-a numit Bismarck, s-a nascut la Merseburg, in anul 1818. Lui i se datoreste organizarea spionajului german. De la intrarea in activitate, stieber nu a avut decat un singur gind : sa faca din politia secreta un organism independent, care sa vegheze la siguranta interna si externa si care sa nu depinda de armata.Va reusi oare ?
in 1847, prin casatoria cu fiica unuia dintre directori, se introduce in uzinele Schoeffel, din Silezia. Pentru ca interesele o cereau, instiga pe lucratori. Cu abilitate rafinata, pentru dezordinea din uzina il scoate vinovat pe celalalt director, care este arestat si condamnat la inchisoare. In 1850, este numit polizeirath (consilier de politie). In 1854, obtine de la rege deplina libertate in organizarea serviciilor secrete in Austria, Boemia, Saxonia, Luxemburg si Franta.
Metodele pe care politia secreta germana le folosea erau dintre cele mai crude. Opinia publica, revoltata, cere destituirea lui stieber. Se parea ca s-a pus punct carierei sale.
in 1863, este intalnit in Rusia, unde-si castiga mari merite prin descoperirea autorilor complotului din septembrie, complot impotriva tarului. Tot aici organizeaza un corp special de politie impotriva emigrantilor polonezi.
Nu mult dupa aceea, un ziarist il prezinta lui Bismarck care-l insarcineaza cu misiunea de a pregati, prin acte de spionaj, invazia in Austria. Pentru organizarea retelei de spionaj stieber recruteaza spioni sedentari. insarcinati sa dea informatii asupra miscarii trupelor austriece, asupra starii de spirit a populatiei, asupra resurselor alimentare etc. El insusi, deghizat in negustor ambulant, saltimbanc sau fotograf, cutreiera Boemia in acelasi scop.
Dupa victorie s-a vazut cat de mare a fost aportul adus Germaniei de catre spioni si, bineinteles, de catre organizatorul stieber. Ca o recompensa, e numit consilier intim si director general al politiei statului.
In 1863, deci cu un an inaintea razboiului impotriva Danemarcei, infiinteaza la marele stat-major o sectie de Informatii distincta – “Nachrichten bureau” – si i se pun la dispozitie 1.300.000 franci pentru organizarea retelei de spionaj in Franta. Rezultatul operatiunilor este uimitor.
Intre 1866-1869, patrusprezece departamente din nordul Frantei sunt impartite in patru sectoare de spionaj, iiI caror sefi isi aveau resedintele in Bruxelles, Lausanne, Geneva si Berlin. Pe linga cei peste 1 000 spioni rezidenti, mui sunt trimisi in Franta circa 4000 de “agricultori”, “horticultori”, ..viticultori”. 8 000 femei si fete sunt trimise pentru serviciu in cafenele, restaurante, cofetarii, hoteluri. Parasesc Germania, tot in slujba spionajului, 200 guvernante pentru familiile ofiterilor superiori si ale oamenilor politici. 13 000 spioni venisera in Franta sa intareasca rlndurile celor deja existenti.
Meritul in instruirea si organizarea unei astfel de retele de spionaj ii revenea lui stieber, “regele spionilor”.
indeplinindu-si cu brio misiunea de a informa centrul despre fortificatiile construite de englezi in Indochina, pleaca apoi la Port-Artur, unde studiaza tot stadiul lucrarilor de fortificatii. Nimeni nu-i banuia calitatea, pentru ca juca foarte bine rolul de botanist. inregistreaza Informatii deosebit de importante, una dintre ele atra-glndu-i atentia in mod deosebit : japonezii care lucrau nici erau camuflati in chinezi.
Ai vreo nelămurire?