Articles Tagged: Ancuta

Calineriile feminine ale Ancutei (componente firesti ale functiei ganime-dice) sunt perfect cenzurate si textul are grija sa anuleze orice intentionalitate de tip peiorativ. Uneori prezenta ei provoaca rememorarea, ca in cazul po-vestirii capitanului Neculai Isac: “A apucat pe hangita de mana, si ea nu s-a sfiit, ci numai clipea domol ca o mata dezmierdata. Iar […]

Alaturi de alt personaj-liant, comisul Ionita, personajul nostru implineste, in text, functia ceremoniala. La comisul lonita aceasta functie imbraca, normal, o haina lumeasca; mos Leunte da functiei ceremoniale un caracter magic, ireal, inlesnind transferul din eveniment in povestire, din real in fabulos. El deschide in fapt textul, ia parte la constituirea cadrului acestor “povestiri in […]

Evenimentele relatate, desi acum transferate “povestii”, ni-l prezinta pe mos Leunte, martor si narator, infricosat: “Am ramas inlemniti si am simtit pe mine camesa de ghiata”. Finalul intamplarii, imbracat in haina fabulosului, nu socheaza. Solomonarii – tata si fiu – au doar puteri magice. Arta ghicitului in zodii si-o exercita din plin cu prilejul intrarii […]

Personaj principal, static, multidimensional, eponim, personaj-liant. Modalitati de caracterizare: — caracterizare directa: portretul facut de narator si de alte personaje; elemente de autocaracterizare; — caracterizare indirecta: prin propriile simtiri, actiuni si ganduri; prin mediul in care traieste; prin comentariul altor naratori. Element activ in implinirea destinelor eroilor, Ancuta nu este “subiect” al vreunei “povesti”. Implicata […]

Hanul, si mai ales Ancuta, creeaza senzatia de universalitate si de prelungire a “varstei de aur”. Hanul este concret, masiv, o adevarata cetate. Ancuta este aeriana, aproape impalpabila, abia surprinsa “portretistic” in cateva imagini fugare: este “sprancenata si vicleana” (semantica ultimului epitet se cere reconsiderata, caci ne aflam la “vremea petrecerilor si a povestilor”), logodita […]